În solemnitatea Adormirii Maicii Domnului
15.08.2011, Castel Gandolfo (Catholica) - Astăzi atât creştinii apuseni cât şi cei răsăriteni au sărbătorit Adormirea Maicii Domnului. Sfântul Părinte, aflat la Castel Gandolfo, la reşedinţa papală de vară, a prezidat Liturghia de la ora 8 în biserica parohială „Sf. Toma da Villanuova”. La amiază, conform tradiţiei, a recitat antifonul marian Angelus, adresându-se înainte celor prezenţi în curtea Palatului apostolic. Redăm alocuţiunea Pontifului după traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
În inima lunii august, creştinii din Răsărit şi din Apus celebrează împreună sărbătoarea Ridicării Preasfintei Fecioare Maria la Cer. În Biserica Catolică, dogma Asumpţiunii – cum este cunoscută – a fost proclamată în timpul Anului Sfânt 1950 de veneratul meu predecesor Slujitorul lui Dumnezeu Papa Pius al XII-lea. Această sărbătoare, însă, îşi înfige rădăcinile în credinţa din primele secole ale Bisericii. În Răsărit, este numită şi astăzi Adormirea Maicii Domnului. Într-un străvechi mozaic al Bazilicii Santa Maria Maggiore din Roma, care se inspiră tocmai din icoana orientală a Adormirii – Dormitio, sunt reprezentaţi Apostolii care, înştiinţaţi de îngeri despre sfârşitul pământesc Mamei lui Isus, sunt adunaţi în jurul patului Fecioarei. În centru se află Isus care ţine în braţe o copilă: este Maria, devenită „mică” pentru Împărăţie, şi condusă de Domnul la Cer.
În pagina Evangheliei după Sfântul Luca, din Liturghia de astăzi, am citit că Maria „a pornit în grabă către o cetate din ţinutul muntos al Iudeii” (Luca 1,39). În acele zile, Maria s-a dus în grabă din Galileea spre o mică cetate aproape de Ierusalim, pentru a o întâlni pe ruda sa Elisabeta. Astăzi o contemplăm urcând spre muntele lui Dumnezeu şi intrând în Ierusalimul ceresc, „înveşmântată cu soarele, având luna sub picioarele ei, iar pe cap purtând o coroană de douăsprezece stele” (Apocalips 12,1). Pagina biblică din Apocalips, pe care o citim la Liturghia acestei solemnităţi, vorbeşte despre o luptă între femeie şi balaurul, între bine şi rău. Sfântul Ioan pare să ne repropună chiar cele dintâi pagini ale Genezei, care povestesc istoria întunecoasă şi dramatică a păcatului lui Adam şi Eva. Strămoşii noştri au fost înfrânţi de cel rău; la împlinirea timpurilor, Isus, noul Adam, şi Maria, noua Eva, înving definitiv duşmanul, şi aceasta este bucuria acestei zile. Prin biruinţa lui Isus asupra răului, chiar moartea interioară şi fizică sunt înfrânte. Maria a fost cea dintâi care l-a luat în braţe pe Fiul lui Dumnezeu Isus devenit copil, acum este prima alături de El în slava Cerului.
Este un mister mare cel pe care îl celebrăm astăzi, este mai ales un mister de speranţă şi de bucurie pentru noi toţi: în Maria, vedem ţinta spre care păşesc toţi cei care ştiu să îşi lege viaţa de cea a lui Isus, pe care ştiu să îl urmeze aşa cum a făcut Maria. Această sărbătoare vorbeşte deci despre viitorul nostru, ne spune că şi noi vom fi alături de Isus în bucuria lui Dumnezeu şi ne invită să avem curaj, să credem că puterea Învierii lui Cristos poate lucra în noi şi ne face oameni care caută să trăiască în fiecare zi ca înviaţi, ducând lumina binelui în întunecimea răului care este în lume.
