Sfinţii sunt lumini călăuzitoare pentru astăzi
24.09.2011, Erfurt (Catholica) - Sfinţii sunt „martori vii” ai credinţei şi exemple strălucitoare de curaj pentru creştinii moderni, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea, reflectând asupra contribuţiilor şi a moştenirii lăsate de marii sfinţi ai Diecezei de Erfurt, în cadrul unei Liturghii celebrate sâmbătă, 24 septembrie 2011, în Domplatz. Peste 50.000 de persoane au participat la Liturghia care a cinstit-o pe patroana oraşului Erfurt, Sf. Elisabeta de Thuringia, de asemenea „cinstită de creştinii protestanţi”. „Prezenţa lui Dumnezeu se manifestă în mod deosebit de clar în sfinţii săi. Mărturia lor de credinţă poate să ne dea şi astăzi curajul unui nou început”.
Papa a prezentat câteva scurte istorisiri despre sfinţii patroni ai Diecezei de Erfurt, inclusiv Sf. Elisabeta de Thuringia, Sf. Bonifaciu, Sf. Kilian şi Sf. Severus. Sf. Elisabeta, a spus el, „poate să ne ajute pe noi toţi să descoperim plinătatea credinţei, frumuseţea ei, profunzimea ei şi puterea ei transformatoare şi purificatoare, şi să o traducem în viaţa noastră zilnică”. „Elisabeta a venit dintr-o ţară străină, din Ungaria, la Wartburg, aici în Turingia. A dus o viaţă intensă de rugăciune, unită cu un spirit de pocăinţă şi cu sărăcia evanghelică. Ea cobora în mod obişnuit din castelul ei în oraşul Eisenach pentru a se îngriji personal de săraci şi de bolnavi. Viaţa ei pe acest pământ a durat puţin – a ajuns numai la vârsta de douăzeci şi patru de ani – însă roadele sfinţeniei sale au dăinuit peste secole”.
Papa Benedict al XVI-lea a vorbit despre rădăcinile catolice ale Germaniei, care au fost stabilite în parte în anul 742, cu înfiinţarea Diecezei de Erfurt de către Sf. Bonifaciu. „Episcopul misionar venise din Anglia şi i-a fost caracteristică munca în unitate şi în strânsă legătură cu Episcopul Romei, Succesorul Sfântului Petru; el ştia că Biserica trebuie să fie una în jurul lui Petru. Îl venerăm ca ‘Apostol al Germaniei’; a murit martir. Doi dintre însoţitorii săi, care au împărtăşit cu el mărturia sângelui pentru credinţa creştină, sunt înmormântaţi aici, în Domul din Erfurt: sunt sfinţii Eoban şi Adelar”. Sf. Kilian, a spus Papa, a fost „un misionar itinerant care provenea din Irlanda. Împreună cu doi însoţitori el a murit martir la Wurzburg, deoarece critica comportamentul greşit din punct de vedere moral al ducelui de Turingia care locuia acolo”.
Pontiful l-a menţionat şi pe Sf. Sever, patronul bisericii care îi poartă numele, construită lângă Catedrala din Erfurt: „în secolul al IV-lea el era Episcop de Ravenna; în anul 836, rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse la Erfurt, pentru a înrădăcina mai profund credinţa creştină în această regiune”. „De la aceşti sfinţi”, a spus Sfântul Părinte, „deşi au murit, a izvorât mărturia vie a Bisericii care dăinuie mereu, mărturia credinţei care face rodnice toate timpurile şi ne arată calea vieţii”. „Sfinţii ne arată că este posibil şi că este bine să trăim în mod radical raportul cu Dumnezeu, să îl punem pe Dumnezeu pe primul loc şi nu ca o realitate între celelalte. Sfinţii ne fac evident faptul că Dumnezeu cel dintâi s-a îndreptat spre noi”.
„Nu am putea să ajungem la El, nu am putea oarecum să îl atingem în necunoscut, dacă nu ne-ar fi iubit El mai întâi, dacă nu ar fi venit mai întâi El spre noi”. „Isus Cristos s-a manifestat şi ni se manifestă şi nouă. Cristos ne vine în întâmpinare, vorbeşte fiecăruia, aşa cum a făcut în Evanghelie, şi ne invită la a-l asculta, la a-l înţelege şi a-l urma”. Papa Benedict al XVI-lea a mai spus: „Sfinţii au ţinut seama de această chemare, această oportunitate, l-au recunoscut pe Dumnezeul cel viu, l-au văzut, l-au ascultat şi au mers spre El, au mers cu El; ei, să spunem aşa, s-au ‘molipsit’ de prezenţa Lui contagioasă, au ajuns la El în dialogul continuu al rugăciunii, şi în schimb au primit de la El lumina care arată unde se găseşte adevărata viaţă”.
