Omul suferă de lipsa experimentării bunătăţii lui Dumnezeu
24.09.2011, Freiburg (Catholica) - Papa a oferit astăzi o analiză asupra societăţii germane la întâlnirea cu consiliul Comitetului Central al Catolicilor German, sugerând că în timp ce naţiunea are numeroase calităţi, există şi anumite lipsuri în sferele relaţională şi religioasă. I-a invitat pe cei prezenţi la seminarul Arhidiecezei de Freiburg im Breisgau să reflecteze la ceea ce străinii ar putea să înveţe de la stilul de viaţă al germanilor şi din cultura ţării, dacă ar petrece un sfârşit de săptămână cu o familie obişnuită.
„Ar găsi multe de admirat aici; de exemplu prosperitatea, ordinea şi eficienţa”, a spus Pontiful. „Dar privind cinstit, ar vedea şi multă sărăcie: sărăcie în relaţiile umane şi sărăcie în sfera religioasă. Trăim timpuri care pot fi în mare caracterizate de un relativism subliminal, ce penetrează fiecare aspect al vieţii. Uneori acest relativism devine agresiv, când se opune celor ce spun că ştiu unde se găseşte adevărul sau semnificaţia vieţii. Şi observăm că acest relativism exercită o tot mai mare influenţă asupra relaţiilor şi asupra societăţii. Acest fapt se reflectă, printre altele, în inconsecvenţa şi fragmentarea din vieţile multor oameni, precum şi în individualismul exagerat. Mulţi nu mai par capabili de nici o formă de jertfă de sine, de sacrificiu pentru ceilalţi. Chiar şi angajamentul altruist pentru binele comun, în sferele sociale şi culturale sau pentru cei nevoiaşi, se află actualmente în declin. Alţii sunt acum într-o incapacitate de a se angaja fără rezerve într-o relaţie cu un singur partener. Cu greu mai găsesc oamenii curajul de a promite să fie fideli pe viaţă; curajul de a lua o decizie şi a spune: acum îţi aparţin în totalitate ţie, sau să îşi asume o poziţie fermă din fidelitate şi bună credinţă sau să caute sincer o soluţie la problemele lor.”
Papa a tras un semnal de alarmă: „Vedem că în occidentul nostru bogat lipseşte totuşi mult. Mulţi oameni nu au experienţa bunătăţii lui Dumnezeu. Nu mai găsesc nici un punct de contact cu principalele Biserici şi cu structurile lor tradiţionale. De ce aşa ceva? Cred că este o problemă asupra căreia trebuie să reflectăm foarte serios.” A indicat spre recent înfiinţatul Consiliu Pontifical pentru Noua Evanghelizare, după care a revenit la Biserica din Germania, care „este superb organizată. Dar în spatele structurilor ei există oare şi forţa spirituală necesară, tăria de credinţă în Dumnezeu cel Viu? Trebuie să admitem cu onestitate că avem mai mult decât trebuie din perspectiva organizaţională, dar insuficient din perspectiva Duhului. Aş adăuga: criza reală cu care se confruntă Biserica în occident este o criză a credinţei. Dacă nu vom găsi un mod adevărat de înnoire a credinţei noastre, toate reformele structurale vor rămâne ineficiente.”
