Nici o vocaţie nu este marginală în Poporul lui Dumnezeu

11.10.2011, Serra San Bruno (Catholica) - „Biserica are nevoie de voi” este mesajul pe care Papa Benedict al XVI-lea l-a transmis duminică, 9 octombrie 2011, după-amiază, călugărilor de la mănăstirea cartusiană din Serra San Bruno, din provincia Vibo Valentia. Pontiful a mers la Mănăstirea Ss. Ştefan şi Bruno după dimineaţa petrecută la Lamezia Terme, şi a prezidat celebrarea Vesperelor împreună cu călugării. În predica pe care a rostit-o, a dorit să sublinieze importanţa vieţii cartusiene în Biserica universală. „Biserica are nevoie de voi”, „voi aveţi nevoie de Biserică”, a afirmat el. „Locul vostru nu este marginal: nici o vocaţie nu este marginală în Poporul lui Dumnezeu: suntem un unic trup, în care fiecare membru este important şi are aceeaşi demnitate, şi este inseparabil de întreg”.

„Şi voi, care trăiţi într-o izolare voluntară, sunteţi în realitate în inima Bisericii, şi faceţi să curgă prin venele ei sângele curat al contemplării şi al iubirii lui Dumnezeu. Doresc ca această întâlnire a noastră să pună în evidenţă legătura profundă care există între Petru şi Bruno, între slujirea pastorală adusă unităţii Bisericii şi vocaţia contemplativă în Biserică”. Comuniunea eclesială, a explicat Papa Benedict al XVI-lea, „are nevoie de o forţă interioară”, şi „slujirea păstorilor îşi trage din comunităţile contemplative o sevă spirituală care vine de la Dumnezeu”. Nucleul spiritualităţii cartusiene, a arătat Papa, este „dorinţa puternică de a intra în uniune de viaţă cu Dumnezeu, renunţând la tot restul, la tot ce împiedică această comuniune, şi lăsându-se cuprinşi de iubirea imensă a lui Dumnezeu, pentru a trăi doar din această iubire”.

„Fiecare mănăstire – masculină sau feminină – este o oază în care, cu rugăciunea şi cu meditaţia, este sondată neîncetat fântâna adâncă din care se scoate ‘apa vie’ pentru setea noastră cea mai profundă”. Mănăstirea cartusiană „este o oază specială, unde tăcerea şi solitudinea sunt păstrate cu deosebită grijă, după forma de viaţă iniţiată de Sf. Bruno şi rămasă neschimbată în decursul secolelor”, şi misiunea Ordinului Cartusian este „foarte actuală şi semnificativă în lumea de astăzi”. Papa a arătat că „progresul tehnic, în mod special în domeniul transporturilor şi al comunicaţiilor, a făcut viaţa omului mai confortabilă, dar şi mai agitată”. În ultimele decenii, apoi, „dezvoltarea mass-media a răspândit şi amplificat un fenomen care deja se profila în anii ’60”, „virtualitatea care riscă să domine realitatea”.

„Tot mai mult, chiar fără să îşi dea seama, persoanele sunt cufundate într-o dimensiune virtuală, din cauza mesajelor audiovizuale care însoţesc viaţa lor de dimineaţa până seara. Cei mai tineri, care s-au născut deja în aceste context, par a dori să umple cu muzică şi imagini fiecare moment gol, oarecum din teama de a simţi tocmai acest gol”. Astfel, „unele persoane nu mai sunt capabile să rămână mult timp în tăcere şi singurătate”, a arătat Papa. Retrăgându-se în tăcere şi în singurătate, însă, „omul, să spunem aşa, se ‘expune’… la acel aparent ‘gol'”, „pentru a experimenta în schimb Deplinătatea, prezenţa lui Dumnezeu, a Realităţii celei mai adevărate care există, şi care se află dincolo de dimensiunea sensibilă”. „Călugărul, lăsând totul, ‘riscă’, să spunem aşa: se expune solitudinii şi tăcerii pentru a nu trăi altceva decât esenţialul, şi tocmai în trăirea esenţialului se găseşte şi o profundă comuniune cu fraţii, cu orice om”.

Unii ar putea gândi că este suficient să intri într-o mănăstire cartusiană „pentru a face acest ‘salt'”, „dar nu este aşa”. „Aşa cum în căsătorie nu este de ajuns celebrarea Sacramentului pentru a deveni efectiv una, ci trebuie să fie lăsat harul lui Dumnezeu să acţioneze şi să fie parcursă împreună viaţa conjugală de zi cu zi, şi a deveni călugări cere timp, exerciţiu, răbdare, într-o vigilenţă perseverentă, după cum afirma Sf. Bruno, ‘aşteptând întoarcerea Domnului pentru a-i deschide imediat uşa'”. „Tocmai în aceasta constă frumuseţea oricărei vocaţii în Biserică”, a subliniat Papa Benedict al XVI-lea: „a-i da timp lui Dumnezeu pentru a acţiona cu Spiritul Său şi propriei umanităţi pentru a se forma, a creşte după măsura maturităţii lui Cristos”. Pentru Papa, acesta poate fi considerat „un drum de transformare în care se realizează misterul învierii lui Cristos în noi”.

„Uneori, în ochii lumii, pare imposibil a rămâne o viaţă întreagă într-o mănăstire, dar în realitate o viaţă întreagă abia ajunge pentru a intra în această uniune cu Dumnezeu, în acea Realitate esenţială şi profundă care este Isus Cristos”. La finalul celebrării Vesperelor, Papa s-a întâlnit în refectoriu cu comunitatea cartusienilor. După ce a semnat în Cartea de Aur a oaspeţilor iluştri, a vizitat o chilie şi infirmeria. A plecat apoi de la mănăstire, salutat de călugării adunaţi în piaţă. S-a întors cu papamobilul pe terenul sportiv „La Quercia” din Serra San Bruno, de unde a plecat cu elicopterul spre aeroportul din Lamezia Terme. După ce a salutat personalităţile care l-au aşteptat la sosire, a plecat de aici spre Roma.