Comunitatea catolică română din Lleida în pelerinaj
12.10.2011, Lleida (Catholica) - Anul acesta, întâlnirea familiilor române din Spania, care a ajuns la a cincea ediţie, a fost programată pe 9 octombrie 2011, la Torreciudad, sanctuar care face parte din Ruta Mariană, alături de sanctuarele Pilar (Zaragoza), Montserrat (Barcelona) şi Lourdes (Franţa). Cele peste 50 de persoane din comunitatea catolică română din Lleida, adulţi şi copii, au dorit să petreacă şi ele o zi în comuniune, în această lună octombrie – luna Rozariului, înălţând împreună rugăciuni şi cântece de laudă Preasfintei Fecioare, ocrotitoarea familiilor creştine. Grupul şi-a propus ca pe traseu să cunoască puţin din istoria meleagurilor pe care trăieşte, aflăm din relatarea de pe Ercis.ro.
În acest sens, prima oprire a avut loc în Monzon, localitate care deţine ca patrimoniu Castelul Templierilor, un monument artistic impresionant, care şi-a pus pecetea pe istoria locurilor. Pelerinii au ajuns apoi la Torreciudad, sanctuar construit pe un vechi ermitaj, loc de pelerinaj al localnicilor din timpuri imemoriale şi reconstruit, ca gest de mulţumire, din iniţiativa unui sfânt din timpurile noastre, Josemaria Escriva, fondatorul Mişcării Opus Dei. După procesiune, a urmat pregătirea pentru Sfânta Liturghie şi celebrarea acesteia. Credincioşii români s-au unit în rugăciune cu celelalte grupuri venite din Zaragoza, Madrid şi din împrejurimile sanctuarului, atât în cadrul Sfintei Liturghii cât şi în recitarea Rozariului, privind la altarul măreţ pe care sunt reprezentate scene din viaţa Preasfintei Fecioare, sculptate în alabastru.
La întoarcerea spre Lleida, pelerinii români au dorit să cunoască mai multe despre un episod din războiul civil din Spania, care a avut loc între anii 1936 şi 1939, când s-a desfăşurat o campanie de anihilare a Bisericii Catolice. Pentru aceasta, au vizitat Muzeul Martirilor Claretieni din Barbastro. Ceea ce iniţial s-a crezut o etapă în plus a pelerinajului nostru, a fost, de fapt, punctul culminant al acestuia. „În august 1936”, citim în relatare, „au fost executaţi, pe rând, după o perioadă de detenţie şi de torturi groaznice, toţi membrii seminarului, de la rector până la seminaristul care făcea de portar, fiind primul seminar din istoria Bisericii Catolice din care şi-au vărsat sângele pentru mărturisirea credinţei, de la primul până la ultimul membru al seminarului”.
„În nenumărate rânduri au fost sfătuiţi de către anarhişti să renunţe la tot ceea ce însemna credinţa catolică şi să se declare comunişti, salvându-şi în acest mod viaţa. Nu numai că nu au făcut-o, dar s-au îndreptat cu seninătate şi bucurie către moarte. Au lăsat în urma lor cuvinte de încurajare pentru familiile lor, şi prin extensiune, întregii familii creştine, cuvinte scrise pe ascuns pe tot ceea ce aveau la îndemână: pe batiste, pe hârtia în care primeau puţina hrană zilnică, pe mobilierul închisorii etc. Parte din acestea s-au salvat şi sunt păstrate cu sfinţenie în muzeu. Este imposibil să rămâi indiferent la mărturiile de credinţă ale acelor tineri”. Pelerinajul s-a încheiat cu vizitarea catedralei din oraş, o adevărată bijuterie arhitectonică, un amestec între stilul renascentist şi baroc, construită de-a lungul câtorva secole, prin colaborarea credincioşilor localnici.
Imagini
