Maria Neprihănita: mister al iubirii lui Dumnezeu faţă de omenire
30.11.2011, Roma (Catholica) - La 8 decembrie se celebrează în toată lumea catolică solemnitatea Neprihănitei Zămisliri a Mariei, dar cine era Maria? Pentru ce o venerează atât de mult catolicii? Şi pentru ce este aşa de importantă fecioria ei? Agenţia Zenit a adresat aceste întrebări şi altele părintelui Stefano Cecchin, din Ordinul Fraţilor Minori (O.F.M.), secretar al Academiei Pontificale Mariane Internaţionale (AccademiaMariana.org). Interviul a fost tradus de pr. dr. Mihai Pătraşcu pentru InfoSapientia.ro.
– De ce este aşa de importantă fecioria Mariei?
– Fecioria Mariei este o realitate esenţială a credinţei creştine deoarece este garanţie că Isus este „fiul lui Dumnezeu” care s-a făcut om în sânul unei femei. Iosif, „logodnicul Mariei” (Mt 1,20) nu este adevăratul tată al lui Isus. Pentru că Maria, continuă Evanghelia lui Matei, l-a zămislit pe Isus fără să fi avut nici un raport cu soţul (Mt 1,25). Ceea ce s-a zămislit în ea este „lucrarea Duhului Sfânt” (Mt 1,20), pentru acest motiv Cristos este om, deoarece este născut de o femeie în ceea ce priveşte omenitatea, dar în acelaşi timp este Dumnezeu deoarece această naştere a avut loc prin acţiunea Treimii în Maria. Maria este adevărată mamă, deci Isus este adevărat om; Maria este fecioară, deci Isus este Fiul lui Dumnezeu: aceasta este o sinteză a credinţei creştine.
– Cine era Maria?
– Maria era o „fecioară”, „logodnică” a unui bărbat din casa lui David numit Iosif (Lc 1,26). Evangheliile nu ne oferă multe alte explicaţii. Ştim doar că era rudă a Elisabetei, considerată o descendentă a lui Aron, deci dintr-o familie sacerdotală (Lc 1,5). O vedem femeie inteligentă care înainte de a da îngerului asentimentul său vrea să înţeleagă ceea ce îi cere Dumnezeu. Mereu atentă la Cuvânt îl păstrează şi îl interpretează în inima ei. Mamă grijulie se îngrijeşte ca pruncul să fie înfăşat în scutece şi pus în iesle. Neliniştită îl caută timp de trei zile ajungând până la templu unde îl găseşte printre învăţători: vom auzi ultimele cuvinte ale Mariei şi primele cuvinte ale lui Isus în Evanghelia lui Luca. La Cana este preocupată pentru mirii care au rămas fără vin şi fără teamă se adresează lui Isus convinsă fiind că el poate să rezolve problema. Pentru aceasta îi invită pe servitori să facă „tot ceea ce vă va spune”. O găsim alături de cel Răstignit care îi încredinţează Biserica, în care o găsim după înălţarea Domnului alături de discipolii săi. Aceasta este Maria pe care o cunoaştem din Evanghelii: femeia mereu gata să asculte Cuvântul şi să îl pună în practică: cel mai frumos exemplu al adevăratei ucenice a lui Isus.
– De ce se numea aşa?
– Maria este un nume foarte vechi care se găseşte în diferitele limbi din Orientul Mijlociu. Pare să derive din numele egiptean Myrhiam care înseamnă „principesă”. Alte interpretări traduc „înălţime” (ne-a vizitat un soare care răsare din înălţime, adică din Maria), sau Mare amamor sau a fi amar, datorită suferinţelor pe care a trebuit să le îndure cu pătimirea Fiului. Unii Părinţi ai Bisericii o interpretează ca „stea a mării”. În Biblie se aminteşte de Myriam, sora lui Moise. În orice caz, Evangheliile nu ne dau nici o explicaţie a motivului acestui nume.
– De ce a fost aleasă de Dumnezeu pentru a-l aduce pe lume pe Isus?
– La această întrebare răspunde însăşi Fecioara: „Căci a privit la umilinţa slujitoarei sale” (Lc 1,48).
– Care sunt virtuţile ei?
– Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea ne amintea că: „Maria străluceşte ca model de virtute în faţa întregii comunităţi a celor aleşi” (Redemptoris Mater, 6). Asta pentru că Biserica priveşte la ea ca la creatura realizată perfect, deoarece „nimeni asemenea ei nu a răspuns cu o iubire aşa de mare la iubirea imensă a lui Dumnezeu” (Pastores dabo vobis, 36). Virtuţile sale sunt în consonanţă cu zămislirea lui Isus, cu misiunea ei de a-l face să crească în „sfinţenie şi har” pe acel copil, cu drumul său de credinţă care înainta în urmarea lui Cristos, până la momentul crucii şi la bucuria învierii. Maria este femeia bogată în virtuţi pentru este pe deplin „femeie”, adică este aceea care pe deplin a trăit viaţa umană.
– Pentru ce se roagă atât de mult catolicii la Maria?
– Pentru că sunt „discipolii lui Isus” care de pe cruce a arătat că trebuie să o aibă pe Maria ca „Mamă”!
– Cum trebuie explicată lumii de astăzi sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri?
– Desigur, acest adevăr de credinţă nu este uşor de înţeles! Însă el este simbolul al iubirii supreme a lui Dumnezeu care vrea „prietenia” cu omul. De fapt, după păcat Dumnezeu a promis să pună duşmănie între femeie şi rău (reprezentat de şarpe), între descendenţele lor. Cu venirea lui Cristos s-a realizat această promisiune. Mama lui Mesia nu putea să fi fost vreodată prietena şarpelui. Şi tocmai pentru misiunea sa de Mamă a Mântuitorului, Dumnezeu i-a acordat un har anticipat în vederea întregii opere a lui Cristos mântuitorul şi răscumpărătorul care graţie da-ului Mariei urma să se realizeze.
Aşadar, Maria s-a bucurat de însăşi răscumpărarea noastră dar care pentru ea a avut loc numai într-un mod diferit pentru a demonstra cum Cristos este cu adevărat Răscumpărătorul cel mai perfect, a cărui răscumpărare acţionează înainte şi după evenimentul însuşi al crucii. Dacă astăzi se vorbeşte despre prevenirea bolilor: iată că Isus este Medicul cel mai perfect care a ştiut nu numai să vindece păcatele lumii, ci şi să le prevină: şi acest lucru l-a făcut cu mama sa. De aceea celebrarea acestei dogme, ca toate dogmele mariane, vrea să îl preamărească în primul rând pe Cristos. Este utilă pentru a putea înţelege mai bine caracterul real al operei răscumpărării noastre: universalitatea şi puterea mijlocirii lui Cristos.
