În Cristos întreaga omenire va fi binecuvântată
04.04.2012, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a deschis duminică, 1 aprilie 2012, celebrările din Săptămâna Sfântă, celebrând Liturghia din Duminica Floriilor în Piaţa San Pietro, în prezenţa a 60.000 de credincioşi. Papa a mers cu papamobilul la altar, amplasat sub obeliscul din Piaţă, decorat cu ramuri, flori şi treisprezece măslini din regiunea italiană Puglia. „Duminica Floriilor”, a spus Sfântul Părinte în predica sa, „este marele portal care ne introduce în Săptămâna Sfântă, săptămâna în care Domnul Isus se îndreaptă spre apogeul vieţii Sale pământeşti. El urcă la Ierusalim pentru a duce la împlinire Scripturile şi pentru a fi pironit pe lemnul crucii, tronul de pe care va domni pentru totdeauna, atrăgând la sine omenirea din orice timp şi oferind tuturor darul răscumpărării”.
Papa s-a oprit asupra episoadelor asociate cu intrarea lui Cristos în Ierusalim: vindecarea orbului Bartimeu şi entuziasmul mulţimilor care au strigat: „Osana! Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului!” „Această aclamaţie sărbătorească, transmisă de toţi cei patru evanghelişti, este un strigăt de binecuvântare, un imn de tresăltare de bucurie: exprimă convingerea unanimă că, în Isus, Dumnezeu a vizitat poporul Său şi că Mesia cel dorit a sosit în sfârşit. Şi toţi sunt acolo, cu aşteptarea crescândă pentru lucrarea pe care Isus o va împlini odată ce va intra în cetatea Sa”.
„Care este însă conţinutul, rezonanţa cea mai profundă a acestui strigăt de jubilare? Răspunsul ne vine din întreaga Scriptură, care ne aminteşte că Mesia duce la împlinire promisiunea binecuvântării lui Dumnezeu, promisiunea originară pe care Dumnezeu a făcut-o lui Avraam, tatăl tuturor celor care cred: ‘Voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta… şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului’… Pentru aceasta, Cel care este aclamat de mulţime drept cel binecuvântat este, în acelaşi timp, Cel în care va fi binecuvântată întreaga omenire. Astfel, în lumina lui Cristos, omenirea se recunoaşte profund unită şi ca învăluită de mantia binecuvântării divine, o binecuvântare care impregnează totul, susţine totul, răscumpără totul, sfinţeşte totul”.
Mesajul principal al sărbătorii este aşadar „invitaţia la a adopta privirea justă asupra întregii omeniri, asupra neamurilor care formează lumea, asupra diferitelor culturi şi civilizaţii. Privirea pe care cel care crede o primeşte de la Cristos este privirea binecuvântării: o privire înţeleaptă şi iubitoare, capabilă să perceapă frumuseţea lumii şi să îi compătimească fragilitatea. În această privire transpare însăşi privirea lui Dumnezeu asupra oamenilor pe care El îi iubeşte şi asupra creaţiei, lucrare a mâinilor Sale”.
„Cine este pentru noi Isus din Nazaret? Ce idee avem despre Mesia, ce idee avem despre Dumnezeu? Aceasta este o întrebare crucială, pe care nu o putem eluda, cu atât mai mult cu cât chiar în această săptămână suntem chemaţi să îl urmăm pe Regele nostru care alege ca tron crucea; suntem chemaţi să urmăm un Mesia care nu ne asigură o fericire pământească uşoară, ci fericirea cerului, fericirea divină. Aşadar trebuie să ne întrebăm: care sunt adevăratele noastre aşteptări? Care sunt dorinţele cele mai profunde cu care am venit aici astăzi ca să celebrăm Duminica Floriilor şi să începem Săptămâna Sfântă?”
Papa s-a adresat şi tinerilor cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului, celebrată în această zi. „Duminica Floriilor să fie pentru voi ziua deciziei, decizia de a-l primi pe Domnul şi de a-l urma până la capăt, decizia de a face din Paştele Său de moarte şi înviere sensul însuşi al vieţii voastre de creştini. Este decizia care duce la adevărata bucurie, aşa cum am dorit să amintesc în Mesajul adresat tinerilor pentru această Zi – ‘Bucuraţi-vă mereu în Domnul!'”. Sfântul Părinte şi-a mai exprimat speranţa ca aceste zile să trezească în mod deosebit sentimente de „laudă, aşa cum au făcut cei care l-au primit pe Isus în Ierusalim cu ‘osanalele’ lor; şi mulţumire, pentru că în această Săptămână Sfântă, Domnul Isus va reînnoi cel mai mare dar care se poate imagina: ne va dărui viaţa Sa, trupul Său şi sângele Său, iubirea Sa. La un dar atât de mare trebuie să răspundem însă în mod adecvat, adică prin dăruirea de noi înşine, a timpului nostru, a rugăciunii noastre, a faptului de a sta în comuniune profundă de iubire cu Cristos care suferă, moare şi învie pentru noi”.
Papa Benedict al XVI-lea şi-a încheiat predica prin cuvintele Sf. Andrei, Episcop al Cretei: „Aşadar, să ne aşternem cu umilinţă în faţa lui Cristos pe noi înşine în locul hainelor sau al ramurilor neînsufleţite şi al frunzelor verzi care bucură ochii numai pentru câteva ore şi sunt destinate să piară. Să ne aşternem pe noi înşine îmbrăcaţi cu harul Său, sau mai bine spus, îmbrăcaţi cu El însuşi… şi să ne prosternăm la picioarele Sale ca nişte haine aşternute… pentru a putea oferi învingătorului morţii nu numai simple ramuri de palmier, ci trofee ale victoriei”.
