Este greu pentru un bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu, dar nu imposibil
14.10.2012, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a îndemnat credincioşii adunaţi duminică, 14 octombrie 2012, în Piaţa San Pietro, la rugăciunea Angelus, să îşi deschidă inimile la glasul Domnului care îi cheamă să fie generoşi faţă de cei săraci. După rugăciunea Angelus şi binecuvântarea apostolică, Papa a menţionat beatificarea de sâmbătă, 13 octombrie, la Praga, subliniind că primii fericiţi din Anul Credinţei sunt martiri: a crede în Cristos înseamnă a fi gata să şi suferim împreună cu El şi din dragoste pentru El. Vă oferim alocuţiunea Sfântului Părinte, după traducerea realizată de Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
Evanghelia acestei duminici (Marcu 10,17-30) are ca temă principală bogăţia. Isus învaţă că este foarte greu pentru un bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu, dar nu imposibil. Dumnezeu poate cuceri inima unei persoane care are multe bunuri şi să o îndrepte spre solidaritate şi împărţire cu cei nevoiaşi, cu cei săraci, spre a intra, cu alte cuvinte, în logica darului. În acest fel, ea se situează pe calea lui Isus Cristos, care – după cum scrie Sf. Paul – „deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, ca prin sărăcia Lui voi să vă îmbogăţiţi” (2Corinteni 8,9).
Cum deseori se întâmplă în Evanghelii, totul porneşte de la o întâlnire: a lui Isus cu unul care „avea multe bogăţii” (Marcu 10,22). Acesta era un om care din tinereţe a ţinut cu fidelitate toate poruncile Legii lui Dumnezeu, dar nu a găsit încă adevărata fericire; şi din acest motiv îl întreabă pe Isus cum să facă pentru „a moşteni viaţa veşnică” (v. 17). Pe de o parte, el este atras, ca toţi ceilalţi, de plinătatea vieţii; pe de alta, fiind obişnuit să se bazeze pe propriile bogăţii, crede că şi viaţa veşnică poate fi într-un anumit fel „cumpărată”, respectând vreo poruncă specială. Isus îşi dă seama de dorinţa profundă din acel om şi – notează evanghelistul – l-a privit cu mult drag: este privirea lui Dumnezeu (cf. v. 21). Isus înţelege însă şi care este punctul vulnerabil din acel om: este chiar ataşamentul său faţă de multele sale bogăţii; şi de aceea îi propune să dea totul la cei săraci, astfel încât comoara sa – şi inima sa – să nu mai fie pe pământ, ci în cer, şi adaugă: „Urmează-mă!” (v. 22). Dar acel om, în loc să accepte bucuros invitaţia lui Isus, a plecat mâhnit (cf. v. 23), pentru că nu reuşea să se desprindă de bogăţiile sale, care nu vor putea să îi procure fericirea şi viaţa veşnică.
În acest moment, Isus dă discipolilor – dar şi nouă, celor de astăzi – învăţătura Sa: „Cât de greu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!” (v. 23). La aceste cuvinte, discipolii au rămas uimiţi; se mirau şi mai mult după ce Isus a adăugat: „Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât un bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”. Şi văzându-i peste măsură de uluiţi, a spus: „Imposibil pentru oameni, dar nu pentru Dumnezeu! Căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile!” (cf. vv. 24-27). Sfântul Clement din Alexandria afirmă într-un comentariu: „Parabola să îi înveţe pe cei bogaţi că nu trebuie să neglijeze mântuirea lor ca şi cum ar fi deja osândiţi, că nici nu trebuie să îşi arunce în mare bogăţia nici să o condamne ca periculoasă şi potrivnică vieţii, ci trebuie să înveţe în ce fel să folosească bogăţia şi să îşi procure viaţa” (Care bogat se va mântui?, 27, 1-2). Istoria Bisericii este plină de exemple de oameni bogaţi care şi-au folosit bunurile în mod evanghelic, ajungând şi la sfinţenie. Să ne gândim numai la Sfântul Francisc, la Sfânta Elisabeta a Ungariei sau la Sfântul Carol Borromeo. Fecioara Maria, Scaunul Înţelepciunii, să ne ajute să primim cu bucurie îndemnul lui Isus, ca să intrăm în plinătatea vieţii.
