Maria, neprihănit zămislită, certitudine a iubirii lui Dumnezeu
11.12.2012, Vatican (Catholica) - Sâmbătă, 8 decembrie 2012, în Solemnitatea Neprihănitei Zămisliri a Preasfintei Fecioare Maria, Papa Benedict al XVI-lea a apărut la ora 12 la fereastra biroului său din Palatul Apostolic din Vatican pentru a recita rugăciunea mariană Angelus împreună cu credincioşii şi pelerinii adunaţi în Piaţa San Pietro. Redăm mai jos meditaţia Sfântului Părinte de dinainte de rugăciunea Angelus, după traducerea realizată de Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori!
Vă doresc tuturor o frumoasă sărbătoare a Mariei Neprihănite! În acest An al Credinţei aş dori să subliniez că Maria este Neprihănită printr-un dar gratuit al harului lui Dumnezeu, care a găsit, însă, în ea, disponibilitate desăvârşită şi colaborare. În acest sens ea este „fericită” pentru că „a crezut” (Luca 1,45), pentru că a avut o credinţă tare în Dumnezeu. Maria reprezintă acel „rest al lui Israel”, acea rădăcină sfântă pe care profeţii au vestit-o. În ea îşi găsesc împlinire făgăduinţele vechiului Legământ. În Maria, Cuvântul lui Dumnezeu găseşte ascultare, receptare, răspuns, găseşte acel „da” care îi permite să ia trup şi să vină să locuiască între noi.
În Maria, omenirea şi istoria se deschid cu adevărat lui Dumnezeu, primesc harul Său, sunt dispuse să facă voinţa Sa. Maria este expresia genuină a harului. Ea îl reprezintă pe noul Israel, pe care Scripturile Vechiului Testament îl descriu prin simbolul miresei. Sfântul Paul preia acest limbaj în Scrisoarea către Efeseni, acolo unde vorbeşte despre căsătorie şi spune că „Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea pentru a o sfinţi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca să şi-o prezinte sieşi ca o Biserică glorioasă, fără să aibă vreo pată sau rid sau ceva asemănător, ci să fie sfântă şi neprihănită” (5,25-27).
Sfinţii Părinţi ai Bisericii au dezvoltat această imagine şi astfel învăţătura despre Neprihănita a apărut mai întâi în raport cu Biserica fecioară-mamă, şi succesiv cu Maria. Aşa scrie poetic Efrem Sirul: „După cum trupurile înseşi au păcătuit şi mor, iar pământul, maica lor, este blestemat (cf. Geneză 3, 17-19), tot la fel din cauza acestui trup care este Biserica nestricăcioasă, pământul său este binecuvântat încă de la început. Acest pământ este trupul Mariei, templul în care o sămânţă a fost depusă” (Diatesaron, 4,15; SCh 121, 102). Lumina care se degajă din figura Mariei ne ajută să înţelegem şi adevărata semnificaţie a păcatului originar. În Maria este pe deplin vie şi activă acea legătură cu Dumnezeu pe care păcatul o desface. În ea nu este nici un fel de opoziţie între Dumnezeu şi fiinţa sa: este deplină comuniune, deplină înţelegere. Este un „da” reciproc, al lui Dumnezeu faţă de ea şi al ei faţă de Dumnezeu. Maria este liberă de păcat pentru că este toată a lui Dumnezeu, pe deplin în proprietatea Lui. Este plină de harul Său, de iubirea Sa.
Aşadar, învăţătura despre Neprihănita Zămislire a Mariei exprimă certitudinea de credinţă că făgăduinţele lui Dumnezeu s-au împlinit: că Legământul Său nu eşuează, ci a produs o rădăcină sfântă, din care a încolţit Rodul binecuvântat al întregului univers, Isus, Mântuitorul. Neprihănita vrea să ne arate că harul este în măsură să trezească un răspuns, că fidelitatea lui Dumnezeu ştie să dea naştere la o credinţă adevărată şi bună. Dragi prieteni, după amiază, potrivit obiceiului, voi merge în Piazza di Spagna (din centrul Romei), pentru actul de omagiu faţă de Maria Neprihănită. Să urmăm exemplul Maicii lui Dumnezeu pentru ca şi în noi harul Domnului să afle răspuns într-o credinţă genuină şi roditoare.
