Strânsă legătură între CV2 şi CIC
23.01.2013, Vatican (Catholica) - Ieri dimineaţă la biroul de presă al Sfântului Scaun a avut loc prezentarea zilei de studiu: „Codul, o reformă dorită şi cerută de Conciliu”, care va avea loc la 25 ianuarie, în Aula Pius al X-lea, pentru a marca a 30-a aniversare de la promulgarea Codului de Drept Canonic (CIC) aplicabil Bisericii de rit latin. Ziua de studiu este organizată de Consiliul Pontifical pentru Textele Legislative şi de Institutul Internaţional pentru Drept Canonic şi Studiere Comparativă a Religiei, din Lugano, Elveţia, fiind susţinut de Fundaţia Joseph Ratzinger (Benedict al XVI-lea) şi respectiv de Fundaţia Ioan Paul al II-lea.
La conferinţa de presă au participat Cardinalul Francesco Coccopalmerio, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative, şi Mons. Giuseppe Antonio Scotti, preşedintele Fundaţia Joseph Ratzinger. Cardinalul Coccopalmerio şi-a început intervenţia amintind că Fericitul Papă Ioan al XXIII-lea, în discursul său de convocare a Conciliului Vatican II, în 1959, a explicat că scopul canonic al Conciliului este să aducă aşteptata revizuire a Codului Canonic din 1917. „Cu perspectiva sa largă, Papa vedea clar că revizuirea Codului trebuia să fie călăuzită de o nouă ecleziologie ce izvorăşte dintr-o întâlnire ecumenică şi globală precum Conciliul.” Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea, sub al cărui pontificat a fost promulgat CIC, a repetat de asemenea că „structura ecleziologică a Conciliului a cerut clar formularea înnoită a canoanelor”.
„Aşa după cum Papa Ioan Paul al II-lea sublinia la începutul constituţiei apostolice ‘Sacrae disciplinae leges’, motivul pentru relaţia strânsă dintre Conciliul Vatican II şi Codul Canonic este faptul că în 1983 Codul a fost culminarea Conciliului […] în două feluri: pe de o parte îmbrăţişează Conciliul, propunând solemn instituţiile fundamentale şi inovaţiile majore şi, pe de altă parte, dând norme pozitive pentru implementarea Conciliului.” Preşedintele Consiliului Pontifical a citat diverse exemple de legătură puternică între CV2 şi CIC. Iar primul a fost „doctrina privind episcopatul şi relaţia dintre episcopat şi primat, adică colegialitatea episcopală. Nu este o doctrină complet nouă în conştiinţa profundă a Bisericii, ci mai degrabă o fericită descoperire. Codul prezintă aceasta cu claritate în canoanele 330-341, iar apoi în canoanele 342-348 oferă o viziune pozitivă ce constituie structura Sinodului Episcopilor, permiţând implementarea efectivă a structurii colegialităţii episcopale.”
„În concluzie”, a susţinut Cardinalul, „putem afirma că fericita uniune dintre Conciliul Vatican II şi Codul de Drept Canonic a produs roade de înnoire în viaţa Bisericii în multe domenii şi la multe niveluri.”
