Pr. Emil Diac: Papa Pius al XII-lea, apărător al drepturilor omului
18.03.2013, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia anunţă apariţia cărţii „Papa Pius al XII-lea, apărător al drepturilor omului”, scrisă de pr. dr. Emil Diac. Cartea apare în colecţia Disertaţii doctorale, şi prezintă realitatea istorică, mult denaturată în a doua jumătate a secolului, cu privire la unul din cei mai mari Pontifi din istoria Bisericii. Secolul XX a fost marcat de două conflagraţii mondiale care au zdruncinat o mare parte a lumii, cu enorme consecinţe, dezastre, violenţe şi suferinţe pornite din ideologii contrare demnităţii şi libertăţii omului. În acest context, Biserica a jucat un rol esenţial datorită autorităţii şi prestigiului de care se bucura. Personalitatea care s-a distins prin activitatea şi învăţătura sa a fost Eugenio Maria Giuseppe Giovanni Pacelli – preotul, Nunţiul apostolic, Cardinalul, Secretarul de stat şi, în final, Papa cu numele de Pius al XII-lea (1939-1958). Înzestrat cu un deosebit simţ diplomatic şi observând de pe Scaunul lui Petru frământările vremii, Pacelli a devenit protagonistul apărării demnităţii omului, a libertăţilor şi drepturilor acestuia într-o lume dominată de modernism, totalitarism, fascism, nazism şi comunism, citim în materialul de prezentare a cărţii de pe Ercis.ro.
Războiul i-a scos în evidenţă dragostea pe care o nutrea faţă de „iubita Romă”, dragoste demonstrată de intensa operă de caritate desfăşurată pentru apărarea celor persecutaţi, fără nici o diferenţă de religie, etnie, naţionalitate sau apartenenţă politică. Studiul „Papa Pius al XII-lea, apărător al drepturilor omului” a fost prezentat de pr. Emil Diac ca disertaţie doctorală la Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universităţii din Bucureşti. În intenţia autorului, această lucrare, structurată în patru mari capitole, doreşte să prezinte marea personalitate a Papei Pius al XII-lea care, prin numeroase acţiuni concrete şi o amplă învăţătură socială, cuprinsă în numeroase enciclice, mesaje şi discursuri, a reuşit, într-o anumită măsură, să schimbe şi să amelioreze soarta multor oameni din timpul său.
În primul capitol, autorul prezintă câteva date biografice ale Papei Pacelli, începând cu naşterea (2 martie 1876, la Roma, Italia) şi terminând cu anii grei ai pontificatului său, dar şi principalele documente din anii cât a fost pe Scaunul Sfântului Petru (de exemplu: Summi pontificatus, Mystici Corporis, Humani generis etc.). Capitolul al doilea tratează despre atitudinea Bisericii în contextul socio-politic din perioada interbelică, marcat de ideologiile totalitariste, scoţând în evidenţă, totodată, rolul deosebit de important ca diplomat ecleziastic şi ca apărător al drepturilor omului al viitorului Papă Pius al XII-lea.
Capitolul al treilea prezintă rolul Papei în contextul tumultuos al celui de-al doilea război mondial. Chiar dacă nu a reuşit să oprească izbucnirea războiului, în ciuda numeroaselor îndemnuri, Papa, încă de la început, a insistat asupra solidarităţii tuturor catolicilor în favoarea celor nevoiaşi, suferinzi şi victime ale războiului. De asemenea, a luptat foarte mult împotriva persecutării evreilor din mai multe ţări (încă din anul 1915, pe când era diplomat al Papei Benedict al XV-lea, s-a implicat în condamnarea violenţelor antisemite apărute în Polonia), chiar dacă a făcut-o mai mult în ascuns, din cauza posibilelor reacţii ale masacratorilor germani.
În capitolul al patrulea, autorul prezintă numeroasele intervenţii ale Papei Pacelli într-o lume fărâmiţată de războiul mondial, făcute prin discursuri, mesaje radiofonice etc. Nu a putut să rămână pasiv sau tăcut în faţa ororilor sistemelor şi ideologiilor care denaturau şi încălcau calitatea oamenilor de fii ai lui Dumnezeu, punându-se de partea victimelor atât cât i-a stat în putinţă. Activitatea şi magisteriul său pontifical au lăsat urme adânci în conştiinţele oamenilor şi în istoria Bisericii. Lucrarea se încheie cu o scurtă concluzie urmată de o vastă bibliografie.
Imagini
