PS Petru Gherghel: O nouă surpriză a Duhului Sfânt
18.03.2013, Iaşi (Catholica) - În ziua de vineri, 15 martie 2013, la două zile după alegerea Papei Francisc ca Succesor al lui Petru, PS Petru Gherghel, Episcop romano-catolic de Iaşi, a adresat o scrisoare preoţilor şi credincioşilor Diecezei sale, în care subliniază că „istoria Bisericii este plină de intervenţii divine şi de surprize ale Duhului Sfânt, pentru că ea nu este opera oamenilor, ci este lucrarea şi intervenţia specială a lui Dumnezeu”. Episcopul a amintit cuvintele Papei emerit Benedict al XVI-lea, la ultima sa audienţă generală din Piaţa San Pietro, prin care dorea „să-i asigure pe cei surprinşi şi întristaţi de retragerea sa de la cârma Bisericii că el nu se îndepărtează de crucea lui Isus, ci alege să o îmbrăţişeze într-o altă formă, în rugăciune şi meditaţii”. El a spus atunci: „Da, barca Bisericii nu este a mea, nu este a noastră, ci a Sa. Şi Domnul nu o lasă să se scufunde. El este cel care o conduce, desigur şi prin oamenii pe care i-a ales, pentru că aşa a voit. Aceasta a fost şi este o certitudine pe care nimic nu o poate întuneca”.
PS Petru a continuat: „Este pentru a nu ştiu câta oară în ultimii ani când acest lucru a ieşit în evidenţă: nu oamenii conduc Biserica, nu jurnaliştii şi mass-media aleg noul Pontif şi păstor, nu noi, care uneori gândim omeneşte şi hotărâm la fel, ci El, Cristos, cel care a întemeiat-o; El, prin Duhul Său Sfânt şi prin cei aleşi de El, îl alege pe cel pe care El îl crede cu adevărat vrednic pentru o asemenea misiune. Şi surpriza nu s-a lăsat aşteptată. Duhul Sfânt a intervenit, a hotărât şi a ales un nou cârmaci al Bisericii lui Cristos, un nou Papă, venit de la capătul lumii, din mijlocul unui popor credincios, cu rădăcini adânci în Europa şi Italia, dintr-un alt continent al lumii, unde Biserica Catolică este atât de numeroasă – peste 60% dintre toţi membrii ei. O adevărată surpriză şi mai mult o adevărată premieră care a depăşit gândirea tuturor şi confirmă cu adevărat că Biserica nu este opera noastră, ci este a lui Cristos care o ocroteşte şi o conduce”.
„Pentru prima dată în istorie un păstor este ales din America Latină; pentru prima dată un Papă se ridică din marele şi vrednicul popor credincios catolic al Argentinei; pentru prima dată este ales Papă un fiu din marea familie a iezuiţilor, Societatea lui Isus; pentru prima dată în istorie un Papă îşi alege numele de Francisc, fapt care ne duce cu gândul la visul profetic al ‘sărăcuţului din Assisi’, cel care a primit chemarea să repare şi să sprijine Biserica” sunt câteva dintre „premierele” amintite de Episcopul de Iaşi. „Nu-i cunoaştem încă proiectul pastoral, pe care desigur îl aşteptăm cu mare interes să-l facă cunoscut în ziua intronizării, din sărbătoarea Sfântului Iosif, ocrotitorul lui Isus şi al Sfintei Familii şi patronul Bisericii universale. Dar îi cunoaştem în mare parte paşii printre cei săraci şi bolnavi, gesturile lui prin care renunţă la tot ceea ce îl ţine departe pe un păstor de oamenii simpli, de poporul cel viu al Bisericii”.
„Îi ştim deja gestul pe care l-a făcut în Săptămâna Sfântă, spălând picioarele multor persoane, şi încă, cel mai impresionant, ale unor bolnavi de SIDA. Îi cunoaştem, de asemenea, curajul şi angajarea în lupta pentru apărarea vieţii şi a demnităţii familiei şi căsătoriei creştine, în faţa celor ce doreau legi contrare credinţei şi moralei, în faţa celor puternici şi străini de cei săraci şi lipsiţi, aşa de mulţi în jurul metropolei Buenos Aires şi în întregul continent latino-american. Nu sunt oare toate aceste gesturi şi multe altele cele care ne fac să înţelegem că tocmai el era omul şi păstorul căutat şi potrivit să stea în fruntea Bisericii Catolice şi să o conducă cu un zel reînnoit, cu o credinţă vie, cu noi forme de apostolat şi cu o iubire totală?… Îl primim pe noul nostru păstor şi părinte, Francisc, şi îl însoţim cu rugăciunea şi iubirea noastră, pentru a înainta împreună cu el pe urmele lui Cristos şi pentru a fi ocrotiţi şi fericiţi în barca Bisericii Sale”.
