Întâlnirea Papei cu delegaţiile fraterne
21.03.2013, Vatican (Catholica) - Ieri, în Aula Clementină din Palatul Apostolic, Papa Francisc a primit delegaţiile fraterne, adică reprezentanţi ai Bisericilor, comunităţilor ecleziale şi organizaţiilor ecumenice internaţionale, precum şi reprezentanţi ai religiilor necreştine, care au venit în Roma pentru inaugurarea ministerului său ca Episcop al Romei şi Succesor al Apostolului Petru. În numele celor prezenţi, Patriarhul ecumenic Bartolomeu I de Constantinopol l-a salutat pe Papă, amintind „sarcina înaltă, gravă şi dificilă” pe care o reprezintă slujirea sa specială. De asemenea a reiterat nevoia ca Bisericile să conlucreze pentru unitatea dintre creştini.
Papa Francisc, care l-a ascultat pe Patriarh stând într-un fotoliu în locul tronului care este folosit de regulă în Aula Clementină, l-a numit „fratele meu Andrei”, dat fiind că Patriarhii de Constantinopol sunt consideraţi succesori ai Apostolului Andrei, fratele lui Simon Petru. A spus apoi că, datorită prezenţei la Liturghia de marţi a reprezentanţilor diferitelor comunităţi, a simţit „mai puternic rugăciunea pentru unitatea dintre cei care cred în Cristos şi în acelaşi timp (am văzut) într-un anumit mod prefigurată acea realizare deplină, care depinde de planul lui Dumnezeu şi de colaborarea noastre sinceră”.
„Încep slujirea mea apostolică în timpul acestui an pe care veneratul meu predecesor, Papa Benedict al XVI-lea, cu intuiţie într-adevăr inspirată, l-a proclamat pentru Biserica Catolică Anul Credinţei. Cu această iniţiativă, pe care doresc să o continui şi sper să fie stimulent pentru drumul de credinţă al tuturor, el a voit să marcheze aniversarea a 50 de ani de la începutul Conciliului Vatican II, propunând un fel de pelerinaj spre ceea ce pentru fiecare creştin reprezintă esenţialul: raportul personal şi transformator cu Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, mort şi înviat pentru mântuirea noastră. Tocmai în dorinţa de a vesti oamenilor din timpul nostru această comoară valabilă veşnic a credinţei constă inima mesajului conciliar.”
Papa Francisc a amintit imaginea şi cuvintele Papei Ioan al XXIII-lea la deschiderea Conciliului: „Biserica Catolică reţine ca datorie a sa să se străduiască în mod activ pentru ca să se împlinească marele mister al acelei unităţi pe care Cristos Isus cu rugăciune foarte arzătoare a cerut-o Tatălui ceresc în iminenţa jertfei Sale”. Şi a continuat spunând: „Da, iubiţi fraţi şi surori în Cristos, să ne simţim cu toţii intim uniţi cu rugăciunea Mântuitorului nostru la Ultima Cină, cu invocaţia Sa: ut unum sint. Să îi cerem Tatălui milostiv să trăim în plinătate acea credinţă pe care am primit-o în dar în ziua Botezului nostru şi să putem da despre ea mărturie liberă, bucuroasă şi curajoasă. Aceasta va fi cea mai bună slujire a noastră pentru cauza unităţii dintre creştini, o slujire de speranţă pentru o lume încă marcate de dezbinări, de contraste şi de rivalităţi.”
„Din partea mea, doresc să asigur, pe urma Predecesorilor mei, voinţa fermă de a continua pe drumul dialogului ecumenic […]. Vă cer, iubiţi fraţi şi surori, să duceţi salutul meu cordial şi asigurarea amintirii mele în Domnul Isus Bisericilor şi comunităţilor creştine pe care aici le reprezentaţi şi vă cer vouă caritatea unei rugăciuni speciale pentru persoana mea, pentru ca eu să pot fi un Păstor după inima lui Cristos.” Papa s-a adresat apoi specific evreilor, şi mai apoi musulmanilor, încheind astfel:
„Ştim câtă violenţă a produs în istoria recentă tentativa de a-l elimina pe Dumnezeu şi divinul din orizontul omenirii şi simţim valoarea de a mărturisi în societăţile noastre deschiderea originară spre transcendenţă care este insuflată în inima omului. În aceasta îi simţim aproape şi pe toţi acei bărbaţi şi femei care, deşi nerecunoscând apartenenţa la vreo tradiţie religioasă, totuşi se simt în căutarea adevărului, bunătăţii şi frumuseţii, acest adevăr, bunătate şi frumuseţe a lui Dumnezeu, şi care sunt aliaţii noştri preţioşi în angajarea pentru apărarea demnităţii omului, în construirea unei convieţuiri paşnice între popoare şi în păzirea cu grijă a creaţiei.”
