Ar fi greşit să facem comparaţii între cei doi Papi

26.03.2013, Roma (Catholica) - „A fost o întâlnire privată. A interpreta un Papă doar în termeni de continuitate şi discontinuitate cu predecesorul său este greşit în opinia mea”, a declarat Antonio Spadaro, director al publicaţiei Civilta Cattolica, revistă iezuită, referindu-se la întâlnirea faţă în faţă dintre Papa Francisc şi Papa emerit Benedict al XVI-lea. Vă oferim traducerea interviului acordat publicaţiei VaticanInsider.

– Care este semnificaţia întâlnirii dintre Papa în funcţie şi Papa emerit, la Castel Gandolfo?

– Este un gest important de comunicare, ce provine dintr-un contact uman anterior stabilit. Alegerea Papei Francisc a venit în urma retragerii Papei Benedict al XVI-lea, care a subliniat nevoia unei forţe mai mari, în trup şi în suflet, în conducerea Bisericii. Este concluzia unui proces început la 11 februarie. Primul pas făcut de noul Papă indică o continuitate puternică în termenii percepţiei mult necesarei reforme.

– În acest caz avem un Papă pasând ştafeta altuia?

– Da, aşa este. În acest caz, ştafeta o reprezintă nevoia înfruntării celor mai importante provocări ce stau în faţa Bisericii. Dată fiind diferenţa evidentă dintre rolurile celor două figuri, trebuie să considerăm acesta un schimb foarte rodnic între două figuri extrem de proeminente. Acest schimb are loc în contextul simbolic ale celor două nume, Francisc şi Benedict. Bergoglio se confruntă cu provocările antropologice cu care s-a confruntat înaintea lui Joseph Ratzinger. În audienţa sa cu corpurile diplomatice, Papa Francisc a reamintit „sărăcia spirituală” care afectează şi ţările bogate. Ratzinger a condamnat această sărăcie spirituală când a criticat „dictatura relativismului”. Această dictatură, a arătat noul Papă, îi face pe oameni să se aibă pe ei înşişi ca unitate de măsură şi pune în pericol coexistenţa paşnică dintre ei. Comentariile Papei Francisc sunt scurte şi ritmice, dar în acelaşi timp au acea intonaţie calmă care este specifică argentinienilor”.

– Care temă o vede Papa Francisc ca fiind cea mai importantă?

– A lupta împotriva sărăciei materiale şi spirituale şi a construi pacea şi punţi de legătură. Principalul motiv pentru care şi-a ales numele Francisc este dragostea pe care Sfântul din Assisi a avut-o pentru săraci, interpretată în cadrul şcolii de gândire a Sfântului Ignaţiu. Mergând pe urmele Sfântului Francisc, Biserica este chemată să îi caute pe cei nevoiaşi în toate colţurile pământului. Multe elemente conţinute în textele pe care le-a scris înainte să fie ales pe Scaunul lui Petru se bazează pe magisteriul Papei Benedict al XVI-lea. Desigur, abordările lor sunt diferite, venind din experienţe diferite. Aşteptările pe care le-a creat Papa Francisc sunt legate şi de faptul că vine dintr-un continent (America Latină) aflat departe de Europa în termeni de „temperatură” umană, dar nu are sens să ne concentrăm prea mult pe comparaţii.

– De ce?

– Fiecare pontificat trebuie judecat independent, conform acţiunilor din cadrul lui. Măsurarea continuităţii sau discontinuităţii dintre pontificate nu ne oferă imaginea întreagă. Este prea devreme să tragem concluzii despre Papa Francisc, când este în funcţie de doar câteva zile. Trebuie să fim atenţi la cuvintele şi la acţiunile sale. Fiecare acţiune trebuie văzută în relaţie cu stilul personal al celui care o face. Papa Francisc şi-a dezvoltat stilul în principal în America de Sud, dar ca membru al Societăţii lui Isus a studiat şi în Spania şi şi-a luat doctoratul în Germania. El este un comunicator natural, sobru, simplu şi direct, dar extrem de eficient.