Doi tineri libanezi au pregătit textele pentru Calea Crucii de la Colosseum
30.03.2013, Roma (Catholica) - Doi tineri din Liban au scris meditaţiile pentru Calea Crucii din Vinerea Mare, desfăşurată la Colosseumul din Roma, la care a participat şi Papa Francisc. După cum s-a precizat în luna ianuarie a acestui an, Papa Benedict al XVI-lea, prin Secretariatul de Stat, a încredinţat sarcina meditaţiilor Cardinalului Béchara Boutros Raï, Patriarh maronit de Antiohia. Sub îndrumarea Patriarhului, au fost aleşi doi tineri pentru a scrie textele. Papa Benedict al XVI-lea a făcut această alegere în amintirea vizitei sale din 14-16 septembrie 2012 în Liban, şi ca o invitaţie, adresată întregii Biserici, de a se ruga pentru Orientul Mijlociu.
Textele, pe care Vaticanul le-a făcut publice şi care au fost traduse şi în limba română şi publicate pe Ercis.ro, fac apel la rugăciuni pentru cei care, imitându-l pe Pilat „îşi folosesc autoritatea lor în slujba nedreptăţii şi calcă în picioare demnitatea omului şi dreptul său la viaţă”; şi de asemenea pentru cei care consideră că pot „să-l înlocuiască pe Dumnezeu şi să determine de la sine însuşi binele şi răul”, făcând aceasta „în numele raţiunii, al puterii sau al banului”. Se vorbeşte şi despre „secularismul orb care sufocă valorile credinţei şi moralei în numele unei presupuse apărări a omului”, şi de asemenea despre „fundamentalismul violent care ia ca pretext apărarea valorilor religioase”.
Autorii meditaţiilor adresează invitaţia la a privi la Cristos, care s-a identificat pe sine cu cei slabi, încredinţându-i Lui „pe toţi oamenii şi toate popoarele umilite şi suferinde, îndeosebi cele din Orientul martirizat”. „Dă-le să aibă, în Tine, forţa pentru a putea purta cu Tine crucea lor de speranţă. Noi îi punem în mâinile Tale pe toţi cei care sunt rătăciţi, pentru ca, graţie Ţie, să găsească adevărul şi iubirea”, continuă meditaţia cu o rugăciune. Un alt apel este cel la respectarea libertăţii religioase, pentru ca diferitele religii „să fie împreună pentru a sluji binele comun şi a contribui la dezvoltarea oricărei persoane şi la edificarea societăţii”. La momentul întâlnirii lui Isus cu femeile din Ierusalim, este amintit faptul că „lumea noastră este plină de mame mâhnite, de femei rănite în demnitatea lor, violentate de discriminări, de nedreptate şi de suferinţă. O, Cristoase suferind, fii pacea lor şi balsamul rănilor lor”.
În faţa celei de-a treia căderi a lui Cristos, este amintită dezbinarea din Biserică, dezbinare „care îi îndepărtează pe creştinii unii de alţii şi de unitatea pe care Tu ai voit-o pentru ei… Dă-ne să renunţăm la mentalitatea de dezbinare ca nu cumva să devină zadarnică crucea lui Cristos”. În a XII-a staţiune, care aminteşte moartea lui Isus pe Cruce, se vorbeşte despre viaţa nouă în Cristos, şi este lansat un apel la rugăciune „pentru ca toţi cei care promovează avortul să conştientizeze că iubirea nu poate să fie decât izvor de viaţă. Ne gândim şi la apărătorii eutanasiei şi la cei care încurajează tehnici şi proceduri care pun în pericol viaţa umană. Deschide inimile lor, pentru ca să te cunoască în adevăr, pentru ca să se angajeze în edificarea civilizaţiei vieţii şi iubirii”. Iar la momentul aşezării lui Isus în mormânt, este înălţată o rugăciune pentru toţi cei care caută sensul vieţii şi pentru cei care au pierdut speranţa, pentru ca să creadă în victoria Ta asupra păcatului şi asupra morţii”.
