Pr. Basel Yaldo: Preoţia înseamnă a da mărturie despre Cristos

04.04.2013, Iaşi (Catholica) - Pr. Basel Yaldo din Irak a vizitat Dieceza de Iaşi în perioada 29-31 martie 2013. A dorit să vadă cum este sărbătoarea Paştelui în Catedrala romano-catolică din Iaşi. A vizitat şi câteva localităţi din Moldova. Înainte de a se întoarce la Roma, pentru a-şi continua studiile, preotul irakian a răspuns unor întrebări puse de pr. Cornel Cadar. Redăm o parte din interviul apărut pe Ercis.ro.

– Pentru început, vă rog să oferiţi câteva date despre Dvs.

– Mă numesc Basel Yaldo, sunt preot irakian din ritul caldeean catolic. Sunt originar din Irak, din Dieceza de Bagdad. Am împlinit zece ani de preoţie, fiind hirotonit la 23 noiembrie 2002, la Roma. Am studiat şapte ani la Roma, am făcut licenţa în teologie dogmatică. După hirotonire m-am întors la Bagdad. Am lucrat ca secretar personal al Patriarhului – de atunci – Emanuel al III-lea Delly, al Babiloniei şi al caldeenilor din toată lumea. Am fost numit apoi vicerector în Seminarul Major, ajutam în parohie, eram şi profesor de teologie dogmatică în singura universitate creştină catolică din Bagdad, numită Babel College. Acum sunt la Roma, pentru a-mi continua studiile de doctorat, în mariologie. Sunt în ultimul an, la Universitatea Urbaniană.

– Situată la confluenţa dintre râurile Tigru şi Eufrat, Irakul se află pe teritoriul vechii Mesopotamii, locul de naştere al unor culturi, precum cele ale sumerienilor, asirienilor, babilonienilor, perşilor. Cum s-a născut creştinismul în ţara Dvs?

– Suntem creştini încă din primul secol al erei creştine, când a trecut Apostolul Toma prin Irak (pe atunci se numea Mesopotamia), înainte de a merge în India. Prin cei doi discipoli ai săi, Sfântul Addi şi Sfântul Mari (erau dintre cei 72 de discipoli ai lui Isus) a fost fondată prima biserică creştină. Aceasta se găseşte la Cuhis, foarte aproape de Bagdad. În Irak există civilizaţie foarte veche. Avem trei oraşe antice amintite în Biblie: Ninive, la nord, oraşul profetului Iona; vechiul Babilon, lângă Bagdad, la o jumătate de oră cu maşina; oraşul Uhr al Caldeeei, patria părintelui Abraham, care a plecat din acest oraş din sudul Irakului.

– Care este situaţia creştinilor irakieni astăzi?

– Suntem puţini. În primele secole creştinismul ajunsese până în China, am trimis chiar misionari, dar în timpul actual suntem circa un milion de creştini catolici caldeeni în toată lumea. În ţară suntem puţini, pentru că mulţi au emigrat după situaţia de după război, care acum este foarte dificilă. Avem un Patriarh caldeean, cu sediul la Bagdad. Sunt şase Eparhii în Irak şi alte Eparhii în străinătate, de exemplu două mari Eparhii în America, una la Detroit şi cealaltă în California. Mai avem o Eparhii în Australia, în Canada, două în Iran, una în Siria, una în Liban. Astfel, suntem răspândiţi în toată lumea. Mai există în ţară şi creştini ortodocşi, asirieni, armeni, din mai multe confesiuni, chiar şi protestanţi. Dar majoritatea creştinilor sunt caldeeni, aproape 80 %.

– Înainte de căderea lui Husein era mai bine pentru creştini? Cum este în timpul de acum, un timp marcat de teamă?

– Pot să spun cumva da, înainte aveam un timp de linişte. Nu erau probleme, era libertatea religioasă. Acum guvernul oferă spaţiu. Problema nu este guvernul, ci sunt anumite grupuri, indivizi, fundamentalişti, fanatici, care nu ţin cont de guvern. Guvernul vrea ca toţi să trăiască bine. Dar sunt aceste bande care lucrează pe cont propriu. Sunt dificultăţi determinate de teamă. Situaţia nu este stabilă în Irak. După război şi după căderea regimului lui Saddam Husein s-au schimbat multe lucruri. Noi, creştinii, avem mereu speranţa unui viitor mai bun. Nu putem să le spunem oamenilor să plece din ţară, este pământul nostru, noi suntem creştini aici încă din primul secol. Căutăm toate căile pentru a merge înainte.

– De ce aţi dorit să deveniţi preot în această situaţie dificilă? Care este istoria vocaţiei Dvs?

– Este o istorie lungă, dar spun câteva cuvinte. Când eram adolescent, aveam un paroh foarte bun, în zona mea. Mergeam cu sora mea la biserică şi îl priveam. Era foarte bun cu oamenii, iar eu voiam să îl imit, să fiu ca el. Pe atunci nu înţelegeam mult vocaţia. Când am vrut să intru la Seminar, mama mea nu a fost de acord, pentru că eram cel mai mic din familie. Dar treptat am terminat liceul, apoi am înţeles ce însemna vocaţia. Simţeam chiar că îmi puteam da viaţa pentru ceilalţi, pentru a sluji. Preoţii din zona mea fost bune exemple.

– Ce înseamnă Preoţia pentru Dvs?

– Martiriu… Mărturie. A da o mărturie. Preoţia înseamnă a da mărturie despre Cristos, chiar dacă uneori această mărturie te costă mult, te costă chiar viaţa.

Sursa: Ercis.ro

Imagini