Lupta cu răul: Papa Francisc încadrează lupta în termeni iezuiţi

19.04.2013, Roma (Catholica) - În învăţătura Papei Francisc, răul are o agendă mai perfidă decât să convingă oamenii să încalce una sau alta dintre cele Zece Porunci. Duşmanul doreşte să îi facă pe oameni să se simtă slabi, fără valoare, mereu gata să se plângă sau să bârfească. În prima lună de pontificat, Sfântul Părinte a predicat în mod repetat despre iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu, dar de asemenea a vorbit des despre diavol şi despre cât de vulnerabil devine omul când îşi ridică privirea de pe Isus şi se concentrează doar pe ceea ce merge prost în jurul lui.

În cartea „În cer şi pe pământ”, publicată iniţial în spaniolă în 2010, pe atunci Cardinalul Jorge Mario Bergoglio spunea: „cred că diavolul există” şi că „cea mai mare realizate a lui în aceste timpuri este să ne facă să credem că nu există”. „Roadele lui sunt mereu distructive: diviziunea, ura şi calomnia”, susţinea el în carte. Ca Papă, comentariile lui despre diavol reflectă cunoaşterea pastorală a ispitelor şi a nedreptăţilor cu care se confruntă oamenii, dar sunt şi ecou al spiritualităţii ignaţiene ce l-a format ca iezuit, susţine unul dintre confraţii său, pr. Gerald Blaszczak, iezuit american, actualmente în funcţie la sediul Societăţii lui Isus din Roma. „Francisc vine dintr-o tradiţie, tradiţia iezuită, unde prezenţa spiritului rău sau a ‘duşmanului naturii umane’ este menţionată frecvent”, a spus pr. Blaszczak.

În aproape toate predicile sale, a spus iezuitul, Papa Francisc vorbeşte despre „bătălia” care se duce în oameni între a-l urma pe Cristos răstignit şi înviat şi „a cădea în capcana negativismului, cinismului, dezamăgirii, tristeţii, letargiei”, ispitelor „bucuriei negre” aduse de bârfă şi criticatul altora. În exerciţiile spirituale ale Sf. Ignaţiu de Loyola, care a fondat ordinul iezuit, şi în regulile lui de discernere a spiritelor, cultivarea pesimismului şi a disperării „este modul de operare a duşmanului”, a explicat pr. Blaszczak. Sf. Ignaţiu considera că progresul în urmarea lui Cristos naşte un sentiment de pace şi de armonie, chiar şi în faţa provocărilor. Duşmanului nu îi place aceasta şi încearcă să îl distrugă, în special ispitind creştinii să se concentreze în întregime pe ei înşişi şi pe problemele lor – reale sau imaginare – şi să se îndoiască că îl urmează pe Domnul sau chiar că ar fi capabili de aşa ceva.

„În predicile sale, Papa Francisc a avertizat oamenii să nu cadă pradă descurajării, să păstreze speranţa, să meargă înainte cu curaj şi să nu se lase ispitiţi de negativism sau cinism – în toate acestea el reflectă gândirea Sf. Ignaţiu”, susţine iezuitul american. Inspiraţia din spiritualitatea ignaţiană este demonstrată de mai multe afirmaţii făcute despre diavol, printre care:

– La audienţa generală din 17 aprilie, Papa a vorbit despre Isus ca fiind mereu aproape, gata să apere şi să ierte. „El ne apără de viclenia diavolului, ne apără de noi înşine, de păcatele noastre”, a spus Papa. „El ne iertă mereu, El este avocatul nostru. […] Să nu uităm niciodată aceasta.”

– La întâlnirea cu Cardinalii, din 15 martie, Papa a vorbit despre modul în care Duhul Sfânt aduce unitate şi armonie în Biserică. „Să nu cădem niciodată în pesimism, în acea amărăciune pe care diavolul ne-o oferă zi de zi”, a spus el. În schimb să fim sigur că Duhul dă Bisericii „curajul de a persevera”.

– În predica din Duminica Floriilor, Papa Francisc a spus: „Un creştin nu poate fi niciodată trist. Nu vă lăsaţi niciodată descurajaţi.” Bucuria creştină vine din faptul că ştim că Isus este aproape, chiar şi în momentele de încercare, când problemele par insurmontabile. „În astfel de momente, duşmanul, diavolul, vine adesea deghizat în înger şi ne vorbeşte cu viclenie.”

Pr. Blaszczak a susţinut că ideea că diavolul se poate deghiza ca înger se regăseşte de asemenea în învăţăturile Sf. Ignaţiu, care a spus că duşmanul încearcă adesea să coruptă înclinaţiile şi atracţiile pozitive – inclusiv dorinţa de a iubi şi atracţia faţă de frumos – pentru a crea disperare sau „ataşare dezordonată” care distruge pacea interioară şi face ca persoana să îşi mute atenţia de pe iubirea şi slujirea lui Dumnezeu. În învăţătura Sf. Ignaţiu şi a Papei Francisc se tratează cu seriozitate „campania şi opoziţia celui rău” şi problema tăriei şi harului de care oamenii au nevoie pentru a lua deciziile bune, a mai spus preotul iezuit. Oamenii trebuie să discearnă când îi cheamă Dumnezeu şi să urmeze chemarea cu curaj, „cu disponibilitatea de a accepta suferinţa şi respingerea”.

Sf. Ignaţiu „nu se îndepărtează niciodată de cruce. Aceasta presupune să ajungi în situaţii de dificultate şi discernere. Există o chemare continuă la a ne alinia cauzei lui Isus, cauzei Împărăţiei”. Fondatorul iezuiţilor era convins că „este cel rău acela care încearcă să ne descurajeze, care ne spune: ‘Ce prostie! Nu poţi face aceasta. Nu eşti suficient de bun. Nu poţi fi chemat la aşa ceva. Nu ai ceea ce îţi trebuie. Nu ai mijloacele prin care să faci ceva deosebit în zidirea Împărăţiei.'” Pe de altă parte, Papa susţine asemenea lui Ignaţiu că Dumnezeu spune poporului Său: „Da, eşti slab. Ştiu cine eşti şi îl chem pe fiecare personal, să vă folosiţi talanţii şi energia, angajamentul, iubirea şi darurile pentru cauza Împărăţiei.” Nu trebuie crezut că Papa Francisc se concentrează pe puterea răului, a spus iezuitul, ci ispitele sunt în atenţia mesajului papal, într-o lume „plină de îndurarea, de prezenţa şi de fidelitatea lui Dumnezeu”.