Întâlnirea Papei Francisc cu mişcările ecleziale (I)
22.05.2013, Vatican (Catholica) - Papa Francisc le-a cerut participanţilor la Vigilia de Rusalii celebrată sâmbătă după-masa, 18 mai, să strige numele lui Cristos şi nu numele său, accentuând că rolul său este de Vicar al lui Cristos pe pământ. „De acum gata cu ‘Francisc’ şi să aud doar ‘Isus’, bine?”, a întrebat el retoric la celebrarea din Piaţa San Pietro, care face parte din programul pentru Anul Credinţei. „Toţi de aici strigaţi ‘Francisc, Francisc, Papa Francisc’, dar unde este Isus?”, i-a admonestat el. „Vreau să vă aud că strigaţi ‘Isus, Isus este Domnul şi El este în mijlocul nostru’.”
Peste 120.000 de persoane din diferite mişcări ecleziale din toate părţile lumii au participat la celebrate. Pontiful a răspuns la câteva întrebări, prima fiind despre modul în care a ajuns el la credinţă. A povestit în acest sens cum bunica lui a fost prima ce i-a transmis credinţa şi a insistat că credinţa unei persoane începe în familie. „Am primit prima vestire creştină de la această femeie, de la bunica mea. Este foarte frumos”, a exclamat el. „Prima vestire are loc acasă, în familie. Aceasta mă face să mă gândesc la iubirea pe care multe mame şi multe bunice o au pentru transmiterea credinţei. Noi nu ne descoperim credinţa în abstract, nu! Este mereu o persoană ce ne predică, ce ne spune cine este Isus, ce ne dă credinţa, ne dă prima vestire.” Le-a îndemnat pe mame să fie conştiente de responsabilitatea transmiterii credinţei copiilor lor, deoarece „Dumnezeu ne pune alături oameni care să ne ajute în drumul nostru de credinţă”.
A mai povestit cum la aproape 17 ani, pe 21 septembrie 1953, a simţit într-o zi brusc nevoia să meargă la Spovadă. Acolo a auzit chemarea la preoţie. „După Spovadă am simţit că ceva s-a schimbat în mine, că nu mai eram acelaşi. Am auzit o voce chemându-mă şi am fost convins că trebuie să ajung preot.” A adăugat: „Această experienţă a credinţei este importantă. Noi zicem că trebuie să îl căutăm pe Dumnezeu, să mergem la El să îi cerem iertare, dar când suntem acolo El ne aşteaptă, El este primul la locul de întâlnire.” A răspuns şi la întrebarea privitor la depăşirea fragilităţii credinţei: „Cel mai mare inamic al fragilităţii este, în mod curios, frica. Dar să nu vă fie frică! Suntem slabi, ştim aceasta, dar El este puternic! Dacă sunteţi cu El, atunci nu aveţi probleme! Copilul este fragil – şi văd mulţi copii acum – dar când sunt cu taţii şi cu mamele lor sunt în siguranţă! Şi noi suntem în siguranţă cu Domnul. Credinţa creşte cu Domnul, din chiar mâinile Domnului.”
