Papa Francisc: Să demascăm idolii care ne împiedică să îl iubim pe Dumnezeu
06.06.2013, Vatican (Catholica) - Fiecare dintre noi trăieşte idolatrii mai mari sau mai mici, dar calea care duce la Dumnezeu trece printr-o iubire exclusivă faţă de El, aşa cum ne-a învăţat Isus, a afirmat Papa Francisc în cadrul Sfintei Liturghii din dimineaţa zilei de joi, 6 iunie 2013, de la Casa Santa Marta. Au concelebrat cu Papa trei prelaţi – Arhiepiscopul de Curitiba, Brazilia, José Vitti; de Ibiza, Spania, Juan Segura; şi de Sagar, India, Chirayath Anthony. Au mai fost prezenţi colaboratori ai Bibliotecii Apostolice a Vaticanului, însoţiţi de viceprefectul Ambrogio Paizzoni şi de un grup din personalul laic al Universităţii Laterane, însoţit de vice-rector, Mons. Patrick Valdrini.
Când cărturarul s-a apropiat de Isus pentru a-l întreba care este, după El, „prima dintre toate poruncile”, se poate ca intenţia lui să nu fi fost foarte inocentă. Papa Francisc şi-a început predica evaluând comportamentul omului care, în relatarea evanghelică a Liturghiei din această zi, s-a adresat lui Cristos dând impresia că ar dori să „îl pună la încercare”, dacă nu chiar să „îl facă să cadă în capcană”. Şi când, la citarea biblică a lui Isus: „Ascultă, Israele. Domnul nostru este singurul Dumnezeu”, cărturarul răspunde aprobativ, Papa a atras atenţia asupra cuvintelor lui Cristos: „Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu”. În esenţă, cu acel „nu eşti departe”, Isus a dorit să îi spună cărturarului: „Tu ştii bine teoria”, dar „îţi lipseşte încă o distanţă până la Împărăţia lui Dumnezeu”, trebuie să te pui în mişcare pentru a transforma în „realitate această poruncă”. „Nu este suficient să spunem: ‘Eu cred în Dumnezeu, Dumnezeu este unicul Dumnezeu’. Este bine, dar cum trăieşti tu aceasta pe drumul vieţii? Pentru că noi putem spune: ‘Domnul este unicul Dumnezeu, singurul, nu există un altul’, dar să trăim totuşi ca şi când El nu ar fi unicul Dumnezeu şi să avem alte divinităţi la dispoziţia noastră… Există pericolul idolatriei: idolatria care ne este adusă de spiritul lumii. Isus, în această privinţă, a fost clar: nu spiritului lumii. Şi i-a cerut Tatălui, la Cina cea de Taină, să ne apere de spiritul lumii, deoarece spiritul lumii ne conduce la idolatrie”.
„Idolatria este subtilă”, noi toţi „avem idolii noştri ascunşi” şi „calea vieţii pentru a ajunge, pentru a nu fi departe de Împărăţia lui Dumnezeu” presupune „descoperirea idolilor ascunşi”. Un comportament care apare şi în Biblie, în episodul în care Rahela, soţia lui Iacob, pretinde că nu are la ea idolii pe care i-a luat din casa tatălui ei şi i-a ascuns sub şaua cămilei. Şi noi, a afirmat Papa Francisc, „i-am ascuns… dar trebuie să îi căutăm şi să îi distrugem”, deoarece pentru a-l urma pe Domnul calea unică este aceea a unei iubiri bazate pe „fidelitate”, care „ne cere să alungăm idolii, să îi descoperim: sunt ascunşi în personalitatea noastră, în modul nostru de a trăi. Dar aceşti idoli ascunşi ne fac să nu fim fideli în iubire. Apostolul Iacob, când spune ‘Cine este prieten cu lumea, este duşmanul lui Dumnezeu’, începe spunând: ‘Adulteri!’ Ne ceartă cu acel adjectiv: adulteri. De ce? Pentru că acela care este ‘prieten’ cu lumea este un idolatru, nu este fidel iubirii lui Dumnezeu! Calea pentru a nu fi departe, pentru a merge înainte în Împărăţia lui Dumnezeu, este o cale a fidelităţii care se aseamănă cu aceea a iubirii conjugale”.
Chiar şi cu „micile sau nu atât de micile noastre idolatrii pe care le avem”, cum este posibil, s-a întrebat în încheiere Papa Francisc, să nu fim fideli „unei iubiri atât de mari?” Pentru a fi fideli, trebuie să avem încredere în Cristos, care este „fidelitate deplină” şi care „ne iubeşte atât de mult”: „Putem să îi cerem astăzi lui Isus: ‘Doamne, Tu eşti atât de bun, învaţă-mă această cale pentru a fi în fiecare zi mai puţin departe de Împărăţia lui Dumnezeu, această cale pentru a alunga toţi idolii’. Este dificil, dar trebuie să începem… Să alungăm idolul mondenităţii, care ne conduce la a deveni duşmanii lui Dumnezeu. Să îi cerem astăzi lui Isus acest har”.
