Papa Francisc: Toţi trebuie să fie misionari
07.07.2013, Vatican (Catholica) - Papa Francisc s-a întâlnit, conform tradiţiei, la miezul zilei, cu credincioşii şi pelerinii strânşi în Piaţa San Pietro pentru antifonul marian Angelus. Înainte de rugăciune, Pontiful a vorbit despre faptul că toţi botezaţii au mandatul misionar de la Isus Cristos. La final, după rugăciune, a amintit şi de enciclica lansată vineri şi intitulată „Lumen fidei”. Iată traducerea alocuţiunii Sfântului Părinte.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
În primul rând doresc să împărtăşesc cu voi bucuria întâlnirii, ieri şi astăzi, a unui pelerinajul special din cadrul Anului Credinţei: cel al seminariştilor, al novicilor şi al novicelor. Vă cer să vă rugaţi pentru ei, pentru ca iubirea lui Cristos să se maturizeze tot mai mult în viaţa lor şi să devină adevăraţi misionari ai împărăţiei lui Dumnezeu.
Evanghelia din această duminică (Lc 10,1-12.17-20) ne vorbeşte chiar despre aceasta: despre faptul că Isus nu este un misionar izolat, nu vrea să împlinească singur misiunea Sa, ci îi implică pe discipolii Săi. Şi astăzi vedem că, în afară de cei doisprezece Apostoli, cheamă alţi şaptezeci şi doi şi îi trimite în sate, doi câte doi, ca să anunţe că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Acest lucru este foarte frumos! Isus nu vrea să acţioneze singur, a venit să aducă în lume iubirea lui Dumnezeu şi vrea să o răspândească folosind stilul comuniunii, stilul fraternităţii. Pentru aceasta formează imediat o comunitate de discipoli, care este o comunitate misionară. Imediat îi antrenează la misiune, să meargă.
Dar atenţie: scopul nu este să socializeze, să petreacă timpul împreună, nu, scopul este să vestească Împărăţia lui Dumnezeu, şi acest lucru este urgent! Şi astăzi este urgent! Nu este timp de pierdut cu discuţii inutile, nu trebuie aşteptat consensul tuturor, trebuie doar să se meargă şi să se vestească. Pacea lui Cristos trebuie dusă tuturor, şi, dacă nu o primesc, se merge înainte. Câţi misionari fac aceasta! Pun seminţe de viaţă, de sănătate, de întărire la periferiile lumii. Cât de frumos este acest lucru! A nu trăi pentru tine însuţi, ci a trăi pentru a merge ca să faci binele! Există atâţia tineri astăzi în piaţă: gândiţi-vă la aceasta! Întrebaţi-vă: Isus mă cheamă să merg, să ies din mine pentru a face binele? Pe voi, tinerilor, pe voi, adolescenţi şi adolescente, vă întreb: Voi aveţi curaj pentru aşa ceva, aveţi curajul să auziţi glasul lui Isus? Este frumos să fim misionari!… Ah, sunteţi buni! Îmi place aceasta!
Aceşti şaptezeci şi doi de discipoli, pe care Isus îi trimite înaintea sa, cine sunt? Pe cine reprezintă? Dacă cei doisprezece sunt Apostolii, îi reprezintă deci şi pe Episcopi, succesorii lor, aceşti şaptezeci şi doi pot să îi reprezinte pe ceilalţi slujitori hirotoniţi, preoţi şi diaconi; dar în sens mai larg putem să ne gândim la celelalte slujiri în Biserică, la cateheţi, la credincioşii laici care se angajează în misiunile parohiale, la cei care lucrează cu bolnavii, cu diferitele forme de neputinţă şi de marginalizare; dar întotdeauna ca misionari ai Evangheliei, cu urgenţa Împărăţiei care este aproape. Toţi trebuie să fie misionari, toţi pot să simtă acea chemare a lui Isus şi să meargă înainte şi să vestească împărăţia!
Spune Evanghelia că cei şaptezeci şi doi s-au întors din misiunea lor plini de bucurie, pentru că au experimentat puterea numelui lui Cristos împotriva răului. Isus confirmă aceasta: acestor discipoli El le dă forţa de a-l învinge pe cel rău. Însă adaugă: „Nu vă bucuraţi pentru că vi se supun duhurile, ci bucuraţi-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Lc 10,20). Nu trebuie să ne lăudăm ca şi cum am fi noi protagoniştii: protagonist este unul singur, este Domnul! Protagonist este harul Domnului! El este unicul protagonist! Şi bucuria noastră este numai aceasta: a fi discipolii Săi, prietenii Săi. Să ne ajute Sfânta Fecioară Maria să fim buni lucrători ai evangheliei.
Dragi prieteni, bucuria! Nu vă fie frică să fiţi bucuroşi! Nu vă fie frică de bucurie! Acea bucurie care ne-o dă Domnul atunci când îl lăsăm să intre în viaţa noastră, să lăsăm ca El să intre în viaţa noastră şi să ne invite să ieşim în afară, la periferiile vieţii, şi să vestim evanghelia. Nu vă fie frică de bucurie! Bucurie şi curaj!
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori,
După cum ştiţi, acum două zile a fost publicată scrisoarea enciclică pe tema credinţei, intitulată „Lumen fidei”, Lumina credinţei. Pentru Anul Credinţei, Papa Benedict al XVI-lea a început această enciclică, urmând celor dedicate iubirii şi speranţei. Am preluat această muncă şi am terminat-o. O ofer cu bucurie întregului Popor al lui Dumnezeu: de fapt, în special astăzi, avem nevoie să mergem la esenţialul credinţei creştine, să o aprofundăm, să o confruntăm cu problematicile actuale. Dar cred că această enciclică, cel puţin în unele părţi, poate să fie utilă şi celor care îl caută pe Dumnezeu şi care caută sensul vieţii. O pun în mâinile Mariei, icoana perfectă a credinţei, ca să poată să aducă roadele pe care le doreşte Domnul.
Transmit salutul meu cordial către voi, dragii credincioşi din Roma şi vouă pelerinilor. Îi salut în special pe tinerii din Dieceza de Roma care se pregătesc să plece la Rio de Janeiro, pentru Ziua Mondială a Tineretului. Dragi tineri, şi eu mă pregătesc! Să mergem împreună spre această mare sărbătoare a credinţei! Fie ca Maria să ne însoţească şi ne vom vedea acolo!
Le salut pe surorile franciscane şi pe surorile rosminiane, care au capitlurile generale, şi pe liderii comunităţii Sant’Egidio, veniţi din diferite ţări pentru un curs de formare. Tuturor vă doresc o duminică frumoasă! Poftă bună! La revedere!
