Loreto – locul unde familia lui Dumnezeu nu are bariere
20.08.2013, Oradea (Catholica) - În perioada 9-16 august 2013 a avut loc în Italia a V-a ediţie a campusului ecumenic de la Loreto. Activităţile campusului s-au desfăşurat la Centrul Ioan Paul al II-lea, unde delegaţii din România, Italia, Suedia, Anglia şi Danemarca au împărtăşit timp de 6 zile gânduri şi credinţe din viaţa lor spirituală. Tinerii prezenţi la Loreto, aparţinând diferitor confesiuni (romano-catolici, greco-catolici, anglicani, ortodocşi, luterani) au învăţat împreună despre linişte, fraternitate, umanitate.
La iniţiativa PS Virgil Bercea şi a Biroului Pastoral din Oradea, s-a oferit şansa, începând cu acest an, ca fiecare Dieceză şi Eparhie din România să fie reprezentată la Loreto de câte un grup de tineri. Astfel, Arhidieceza de Alba Iulia şi Făgăraş a fost la Loreto prin prezenţa unui tânăr, Eparhiile de Cluj, Maramureş, Lugoj şi Dieceza de Iaşi au fost reprezentate fiecare de două persoane, iar Eparhia de Oradea de cinci tineri. Împreună, după ce a avut loc la Oradea, la Seminarul Greco-catolic, o primă întâlnire a reprezentanţilor comunităţilor catolice din ţară, sub coordonarea părintelui Paul Popa, au pornit plini de entuziasm şi emoţie spre locul ce avea să le fie casă timp de o săptămână.
Conferinţele care deschideau programul fiecărei zile au fost ţinute, pe rând, de fiecare confesiune prezentă la Loreto. S-au aprofundat subiecte precum necesitatea cunoaşterii propriei persoane pentru a-l găsi pe Dumnezeu, liniştea ca moment de comuniune cu Sfânta Treime (delegaţia luterană), s-a pus în evidenţă atitudinea omului faţă de greşeli (parabola fiului risipitor – delegaţia ortodoxă), raportarea la celălalt şi atitudinea creştinilor faţă de nevoile aproapelui (parabola samariteanului milostiv – delegaţia greco-catolică), dar şi condiţiile unei recolte bune a vieţii noastre ca şi fii au lui Dumnezeu şi fraţi cu Cristos (parabola semănătorului – delegaţia romano-catolică). Tinerii participanţi au avut şansa să îşi exprime credinţele, părerile, atitudinea şi relaţia lor cu Dumnezeu atât în cadrul conferinţelor, cât mai ales în cadrul restrâns al grupurilor de discuţii, care le precedau.
Însă nu numai conferinţele şi discuţiile în cadru restrâns au constituit activităţile campusului. A fost şi deplasarea până în localitatea San Severino, în parohia San Severino Vescovo, unde părintele Antonio ne-a vorbit atât de frumos despre ce înseamnă comunitatea catolică de acolo; precum şi întâlnirea cu surorile de la mănăstire de clauzură Santa Chiara, între zidurile căreia trăiesc 23 de surori. Şi vizita la Sanctuarul din Loreto a fost încărcată de profunzime. Am păşit împreună între zidurile casei Sfintei Fecioare Maria din Nazaret, ziduri care stau încă în picioare în Santa Casa din Loreto. Printre toate momentele de spiritualitate, în care am crescut cu toţii la Loreto, s-au strecurat şi momente de voie bună. Plimbările pe plaja Mării Adriatice, chitara şi toate cântecele pe care parcă le fredonam împreună dintotdeauna, seara de talente şi de prezentare a activităţii desfăşurate în cadrul workshop-urilor au dovedit încă o dată că ceea ce desparte creştinii nu sunt convingerile sau stilurile de a trăi, ci numai nişte nume ale unor confesiuni care uneori de împiedică să vedem că, în Dumnezeu, avem cu toţii aceleaşi valori şi idealuri.
Spiritul de la Loreto nu îl poţi înţelege decât după ce l-ai simţit. În acest sens, la Londra, în luna octombrie, va avea loc întâlnirea pregătitoare a campusului ecumenic din 2014. Sperăm ca la anul să răspundem în număr mai mare acestei iniţiative, pentru ca tot mai mulţi să înţelegem cât de important şi de necesar este ca noi, în calitate de creştini, să păstrăm unitatea pe care Dumnezeu ne-a învăţat-o. (fragmente din materialul semnat de Raluca Cocuţ pentru EGCO.ro)
Imagini
