Ce înseamnă postul pentru Siria de sâmbătă
06.09.2013, Roma (Catholica) - Papa Francisc a desemnat sâmbăta aceasta ca Zi de Post şi Rugăciune pentru Pacea în Siria şi în lume. Cu această ocazie în Piaţa San Pietro seara va fi organizată o veghe de rugăciune. Papa Ioan Paul al II-lea a propus o iniţiativă similară în 2001, după atacul asupra Turnurilor Gemene din New York. Acea zi de post şi rugăciune a fost organizată pe 14 decembrie 2001, credincioşii cerându-i lui Dumnezeu să dea o pace stabilă lumii, bazată pe dreptate. În plus, Pontiful polonez i-a invitat pe reprezentanţii religiilor lumi să vină la Assisi, la 24 ianuarie 2002, pentru a se ruga pentru încetarea conflictelor şi promovarea unei păci autentice.
Pe lângă beneficiile spirituale, postul pune persoana în solidaritate cu miile de persoane care suferă în fiecare zi de foame. Şi aşa după cum afirmă Consiliul Pontifical pentru Familie într-o declaraţie de presă, această sâmbătă este o ocazie pentru a explica membrilor mai tineri ai familiilor motivul pentru această jertfă personală. O notă publicată de oficiul pentru celebrările liturgice, din 2001, cu ocazia Zilei de Rugăciune şi de Post convocată de Papa Ioan Paul al II-lea, oferea puncte de reflecţie asupra semnificaţiei postului şi rugăciunii, precum şi sugestii pastorale, pe care agenţia Zenit le-a readus în atenţie.
„Ziua de post trebuie înţeleasă nu doar în termenii normelor de drept fixate în Codul de Drept Canonic (CIC 1249-1253; CCEO 882-883), ci într-un sens mai larg, care implică liber toţi credincioşii: copiii, care din proprie voinţă să facă jertfe pentru a-i ajuta pe copiii săraci; tinerii, care sunt în mod special sensibili la cauza dreptăţii şi a păcii; toţi adulţii, excluzând bolnavii dar incluzând bătrânii”, indică documentul. „Postul joacă un rol important în toate marile religii. […] Practica postului priveşte spre trecut, prezent şi viitor: spre trecut, ca recunoaştere a ofenselor comise împotriva lui Dumnezeu şi a celorlalţi; spre prezent, pentru ca să învăţăm să ne deschidem ochii spre ceilalţi şi spre lumea din jurul nostru; spre viitor, pentru ca să ne deschidem inimile spre realităţile lui Dumnezeu şi, prin darul milostivirii divine, să refacem legătura comuniunii cu toţi oamenii şi cu toată creaţia, acceptând responsabilitatea pe care o avem fiecare în istorie.”
