Creştinii trebuie să recunoască unde sunt stigmatele lui Isus
04.10.2013, Assisi (Catholica) - În cadrul vizitei sale pastorale la Assisi, pentru a celebra sărbătoarea Sf. Francisc, patronul Italiei, în 4 octombrie 2013, elicopterul Papei Francisc a aterizat cu un sfert de oră mai devreme decât era prevăzut – la ora 7.30 a.m. – pe terenul de sport de la Institutul Serafic din Assisi, unde a salutat un grup de copii bolnavi şi cu dizabilităţi. Sfântul Părinte a fost însoţit de cei opt membri ai Consiliului Cardinalilor, care şi-au încheiat prima lor întâlnire în Vatican în după-amiaza zilei de joi, 3 octombrie. La sosirea sa, Papa a fost primit de Arhiepiscopul Domenico Sorrentino de Assisi-Nocera Umbra-Gualdo Tadino, de preşedintele Senatului italian, Pietro Grasso, şi de preşedintele Regiunii Umbria, Catiuscia Marini.
Papa Francisc i-a îmbrăţişat cu căldură pe copiii de la Institut şi, comentând discursul rostit de directorul Institutului, Francesca Maiolo, el a spus: „Ne aflăm printre stigmatele lui Isus… stigmate care au nevoie să fie recunoscute… Îmi vine în minte momentul în care Domnul Isus mergea împreună cu acei doi discipoli trişti. Domnul Isus, la sfârşit, le-a arătat stigmatele Sale şi ei l-au recunoscut… Aici Isus este ascuns în aceşti tineri, în aceşti copii, în aceste persoane… Pe altar adorăm Trupul lui Isus; în ei găsim stigmatele lui Isus. Isus ascuns în Euharistie şi Isus ascuns în aceste stigmate. Au nevoie să fie ascultate! Poate nu atât în ziare, ca ştiri; aceea este o ascultare care durează una, două, trei zile, apoi vine o alta, o alta… Trebuie să fie ascultate de cei care spun că sunt creştini.”
„Creştinul îl adoră pe Isus, creştinul îl caută pe Isus, creştinul ştie să recunoască stigmatele lui Isus… Este interesant: Isus, când a înviat era foarte frumos. Nu avea în trupul său vânătăi, răni… nimic! Era mai frumos! A dorit să păstreze numai stigmatele şi le-a dus în cer. Stigmatele lui Isus sunt aici şi sunt în cer în faţa Tatălui. Noi îngrijim stigmatele lui Isus aici şi El, din cer, ne arată stigmatele Sale şi ne spune nouă tuturor: ‘Te aştept!’ Aşa să fie. Domnul să vă binecuvânteze pe toţi. Iubirea Sa să coboare asupra noastră, să meargă cu noi; Isus să ne spună că aceste stigmate sunt ale Lui şi să ne ajute să le dăm glas, pentru ca noi, creştinii, să le ascultăm.”
Sfântul Părinte i-a trimis Arhiepiscopului Sorrentino discursul pe care îl avea pregătit, în care a arătat: „Vizita mea este mai ales un pelerinaj de iubire, pentru a mă ruga pe mormântul unui om care s-a despuiat de sine însuşi şi s-a îmbrăcat în Cristos şi, după exemplul lui Cristos, i-a iubit pe toţi, în special pe cei mai săraci şi abandonaţi, a iubit cu uimire şi simplitate creaţia lui Dumnezeu. Ajungând aici la Assisi, la porţile oraşului, se află acest Institut, care se numeşte tocmai ‘Serafic’, un supranume al Sf. Francisc… Şi este corect să pornesc de aici. Sfântul Francisc, în testamentul său, a spus: ‘Domnul mi-a dat mie, fratele Francisc, să încep să fac pocăinţă astfel: când eram în păcate mi se părea lucru prea amar să-i văd pe leproşi, şi Domnul însuşi m-a condus printre ei şi am fost milostiv cu ei. Şi îndepărtându-mă de ei, ceea ce mi se părea amar mi-a fost schimbat în dulceaţă a sufletului şi a trupului”.
„Din păcate societatea este poluată de cultura ‘rebutului’, care este opusă culturii primirii. Şi victimele culturii rebutului sunt tocmai persoanele mai slabe, mai fragile. În această casă în schimb văd în acţiune cultura primirii… Mulţumesc pentru acest semn de iubire pe care ni-l oferiţi: acesta este semnul adevăratei civilizaţii, umane şi creştine!… Din acest loc în care se vede iubirea concretă, spun tuturor: să înmulţim operele culturii primirii, opere înainte de toate însufleţite de o profundă iubire creştină, iubire faţă de Cristos Răstignit, faţă de Trupul lui Cristos, opere în care să se unească profesionalitatea, munca răsplătită corect şi calificată, cu voluntariatul, o comoară preţioasă. A sluji cu iubire şi cu duioşie persoanele care au nevoie de atâta ajutor ne face să creştem în umanitate, pentru că ele sunt adevărate resurse de umanitate. Sfântul Francisc era un tânăr bogat, avea idealuri de glorie, însă Isus, în persoana acelui lepros, i-a vorbit în tăcere şi l-a schimbat, l-a făcut să înţeleagă ceea ce are valoare cu adevărat în viaţă: nu bogăţiile, forţa armelor, gloria pământească, ci umilinţa, milostivirea, iertarea”.
La sfârşitul vizitei la Institutul Serafic, Papa Francisc a mers la biserica Sf. Damian, pentru a se ruga în privat. Acesta este locul în care, în anul 1205, în timp ce se ruga înaintea crucii, Francisc l-a auzit pe Isus vorbindu-i, cerându-i să îi repare casa. Tot aici, în ultimii ani ai vieţii sale, „Sărăcuţul” a compus „Cântecul Creaturilor”. La sosire, Pontiful a fost primit de pr. Michael A. Perry, ministru general al Ordinului Franciscan al Fraţilor Minori, şi de comunitatea religioasă de la mănăstire. După ce s-a rugat, Papa mers la reşedinţa Episcopului de Assisi, în camera în care Sf. Francisc s-a dezbrăcat de hainele primite de la tatăl său; Sfântul Părinte s-a întâlnit aici cu săracii asistaţi de Caritas.
