Papa Francisc: Pelerinajul nostru merge de la moarte la viaţă, la viaţa deplină
10.11.2013, Vatican (Catholica) - Pe o vreme ploioasă, mii de credincioşi şi de pelerini s-au strâns şi astăzi în Piaţa San Pietro, pentru rugăciunea „Îngerul Domnului, de la miezul zilei, cu Sfântul Părinte. Înainte de rugăciune Pontiful a oferit o meditaţie pornind de la Evangheliza zilei (Luca 20,27-38), iar la final a amintit de o beatificare din Germania, precum şi de victimele taifunului din Filipine. Redăm alocuţiunea papală după traducerea apărută pe Ercis.ro.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică ni-l prezintă pe Isus în conflict cu saduceii, care negau învierea. Şi tocmai pe această temă ei adresează o întrebare lui Isus, pentru a-l pune în dificultate şi a ridiculiza credinţa în învierea morţilor. Pornesc de la un caz imaginar: „O femeie a avut şapte soţi, morţi unul după altul”, şi ]l întreabă pe Isus: „Cui îi va fi femeia soţie după moartea sa?” Isus, mereu blând şi răbdător, mai întâi răspunde că viaţa după moarte nu are aceiaşi parametri ca ai celei pământeşti. Viaţa veşnică este o altă viaţă, într-o altă dimensiune în care, printre altele, nu va mai fi căsătoria, care este legată de existenţa noastră în această lume. Cei înviaţi – spune Isus – vor fi ca îngerii şi vor trăi într-o stare diferită, pe care acum nu o putem nici experimenta şi nici imagina. Astfel explică Isus.
Însă apoi Isus, ca spunem aşa, trece la contraatac. Şi face aceasta citând Sfânta Scriptură, cu o simplitate şi o originalitate care ne lasă plini de admiraţie faţă de Învăţătorul nostru, unicul Învăţător! Dovada învierii Isus o găseşte în episodul cu Moise la tufişul arzând (cf. Ex 3,1-16), acolo unde Dumnezeu se revelează ca Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacob. Numele lui Dumnezeu este legat de numele bărbaţilor şi femeilor cu care El se leagă şi această legătură este mai puternică decât moartea. Şi noi putem spune şi despre raportul lui Dumnezeu cu noi, cu fiecare dintre noi: El este Dumnezeul nostru! El este Dumnezeul fiecăruia dintre noi! Ca şi cum El ar purta numele nostru. Îi place Lui să îl spună şi aceasta este alianţa. Iată pentru ce Isus afirmă: „Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru El” (Lc 20,38). Şi aceasta este legătura decisivă, alianţa fundamentală, alianţa cu Isus: El însuşi este Alianţa, El însuşi este Viaţa şi Învierea, deoarece cu iubirea Sa răstignită a învins moartea. În Isus Dumnezeu ne dăruieşte viaţa veşnică, o dăruieşte tuturor şi toţi graţie Lui au speranţa unei vieţi şi mai adevărate decât aceasta. Viaţa pe care Dumnezeu ne-o pregăteşte nu este o simplă înfrumuseţare a acesteia actuale: ea depăşeşte imaginaţia noastră, pentru că Dumnezeu ne uimeşte încontinuu cu iubirea Sa şi cu milostivirea Sa.
De aceea, ceea ce se va întâmpla este tocmai contrariul la ceea ce se aşteptau saduceii. Nu această viaţă este o referinţă la veşnicie, la viaţa cealaltă, aceea care ne aşteaptă, ci veşnicia – viaţa aceea – luminează şi dă speranţă vieţii pământeşti a fiecăruia dintre noi! Dacă privim numai cu ochi omeneşti, suntem înclinaţi să spunem că drumul omului merge de la viaţă spre moarte. Aşa se vede! Dar aceasta numai dacă o privim cu ochi omeneşti. Isus răstoarnă această perspectivă şi afirmă că pelerinajul nostru merge de la moarte la viaţă: viaţa deplină! Noi suntem pe drum, în pelerinaj spre viaţa deplină şi acea viaţă deplină este cea care ne luminează în drumul nostru! Deci moartea se află în urmă, la spate, nu în faţa noastră. În faţa noastră se află Dumnezeul celor vii, Dumnezeul alianţei, Dumnezeul care poartă numele meu, numele nostru, aşa cum El a spus: „Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Isaac, Iacob”, şi Dumnezeul cu numele meu, cu numele tău, cu numele tău…, cu numele nostru. Dumnezeul celor vii!… Se află înfrângerea definitivă a păcatului şi a morţii, începutul unui nou timp de bucurie şi de lumină fără sfârşit.
Dar deja pe acest pământ, în rugăciune, în Sacramente, în fraternitate, noi îl întâlnim pe Isus şi iubirea Sa, şi astfel putem pregusta ceva din viaţa înviată. Experienţa iubirii Sale şi a fidelităţii Sale pe care o avem aprinde ca un foc în inima noastră şi măreşte credinţa noastră în înviere. De fapt, dacă Dumnezeu este fidel şi iubeşte, nu poate fi aşa pe timp limitat: fidelitatea este veşnică, nu se poate schimba. Iubirea lui Dumnezeu este veşnică, nu se poate schimba! Nu este pe timp limitat: este pentru totdeauna! Este pentru a merge înainte! El este fidel pentru totdeauna şi ne aşteaptă, pe fiecare dintre noi, ne însoţeşte pe fiecare dintre noi cu această fidelitate veşnică.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Astăzi după-amiază, la Paderborn, în Germania, va fi proclamată Fericita Maria Tereza Bonzel, fondatoarea Surorilor Franciscane Sărace ale Adoraţiei Perpetue, care a trăit în secolul al XIX-lea. Euharistia era izvorul din care lua energie spirituală, pentru a se dedica prin caritate neobosită celor mai slabi. Să îl lăudăm pe Domnul pentru mărturia ei! Doresc să asigur de solidaritatea mea populaţiile din Filipine şi din acea regiune, care au fost lovite de un taifun teribil. Din păcate victimele sunt multe şi daunele enorme. Să ne rugăm o clipă, în tăcere, şi apoi Sfintei Fecioare Maria, pentru aceşti fraţi şi surori ai noştri şi să încercăm să facem să ajungă la ei şi ajutorul nostru concret. Să ne rugăm în tăcere. (Recitarea rugăciunii Bucură-te Marie).
Astăzi este a şaptezeci şi cincea aniversare a aşa-numitei „Nopţi a cristalelor”: violenţele din noaptea dintre 9 şi 10 noiembrie 1938 împotriva evreilor, sinagogilor, locuinţelor, magazinelor au marcat un pas trist spre tragedia Shoah. Să reînnoim apropierea şi solidaritatea noastră faţă de poporul ebraic, fraţii noştri mai mari, cei mai mari. Şi să îl rugăm pe Dumnezeu ca amintirea trecutului, amintirea păcatelor trecute să ne ajute să fim mereu vigilenţi împotriva oricărei formă de ură şi de intoleranţă. În această duminică, în Italia, se celebrează Ziua Mulţumirii. Unesc glasul meu cu acela al Episcopilor exprimând apropierea mea de lumea agricolă, în special faţă de tinerii care au ales să lucreze pământul. Îi încurajez pe cei care se angajează pentru că nimănui să nu îi lipsească o alimentaţie sănătoasă şi adecvată.
Salut pe toţi pelerinii, veniţi din diferite ţări, familiile, grupurile parohiale, asociaţiile; îndeosebi pe credincioşi din Diecezele din Liguria, însoţiţi de Cardinalul Bagnasco şi de ceilalţi Episcopi din regiune. Salut Institutul Secular Muncitoarele Parohiale, Centro Académico Romano Fundación, pe credincioşii din Statele Unite ale Americii şi din Tahiti; precum şi pe cei din Riccione, Avezzano, Torino, Bertonico şi Celano. Un gând special pentru tinerii din Operele Misionare Pontificale, pe adolescenţii din Pescara şi Monte San Savino şi Crucea Verde din Alessandria.
Tuturor vă doresc o duminică frumoasă. La revedere şi poftă bună!
