Papa Francisc: Judecata finală, între teamă şi bucurie
12.12.2013, Vatican (Catholica) - Cu audienţa generală de astăzi, Papa Francisc a încheiat seria de cateheze începută de predecesorul său şi care a avut ca subiect Crezul. Subiectul abordat a fost cel al judecăţii finale, subliniind că nu trebuie să ne fie teamă ci să ne încredem în Dumnezeu şi să conştientizăm că judecata începe de aici, din modul în care ne trăim viaţa. Mii de pelerini au umplut şi acum Piaţa San Pietro pentru a-l asculta pe Pontif.
„Când ne gândim la întoarcerea lui Cristos şi la judecata Sa finală, care va manifesta, până la ultimele sale consecinţe, binele pe care fiecare l-a făcut sau a omis să îl facă în timpul vieţii sale pământeşti, percepem că ne aflăm în faţa unui mister care ne depăşeşte, pe care nu reuşim nici măcar să îl imaginăm”, a admis Papa Francisc. Este „un mister care în mod instinctiv trezeşte în noi un sentiment de teamă”, dar „dacă reflectăm bine asupra acestei realităţi, ea nu poate decât […] să constituie un mare motiv de mângâiere şi de încredere.”
A explicat exclamaţia Maranathà, „o expresie constituită din două cuvinte aramaice care, în funcţie de modul în care sunt ritmate, se pot înţelege ca o implorare: ‘Vino, Doamne!’, sau ca o certitudine alimentată de credinţă: ‘Da, Domnul vine, Domnul este aproape'”, subliniind că dacă aşteptăm judecata cu gândul la întâlnirea cu Domnul „orice frică şi şovăială dispare şi lasă spaţiu aşteptării şi unei bucurii profunde: va fi chiar momentul în care vom fi judecaţi, în sfârşit pregătiţi să fim îmbrăcaţi cu gloria lui Cristos, ca o haină de nuntă, şi să fim conduşi la ospăţ, imagine a comuniunii depline şi definitive cu Dumnezeu.” În continuare Pontiful a amintit că ” în momentul judecăţii, nu vom fi lăsaţi singuri”, avându-i alături de noi pe Isus şi pe sfinţi. „Ce frumos este să ştim că în acel moment, ne vom putea baza, în afară de Cristos, pe Mângâietorul nostru, avocatul nostru la Tatăl, pe mijlocirea şi pe bunăvoinţa atâtor fraţi şi surori ai noştri mai mari care ne-au precedată în drumul de credinţă, care şi-au oferit viaţa pentru noi şi care continuă să ne iubească în mod inefabil!”
A evidenţiat apoi un lucru foarte important: „Judecată finală este deja în desfăşurare, începe acum în decursul existenţei noastre. Această judecată este pronunţată în fiecare clipă a vieţii, ca rezultat al primirii cu credinţă a mântuirii prezente şi active în Cristos din partea noastră, sau al necredinţei, cu respectiva închidere în noi înşine. […] Deci noi suntem cei care putem deveni într-un anumit sens judecători ai noştri, autocondamnându-ne la excluderea de la comuniunea cu Dumnezeu şi cu fraţii. De aceea, să nu încetăm să veghem asupra gândurilor noastre şi asupra atitudinilor noastre, pentru a pregusta încă de acum căldura şi strălucirea feţei lui Dumnezeu – şi acest lucru va fi foarte frumos – pe care în viaţa veşnică o vom contempla în toată plinătatea sa.”
