Persoana consacrată nu este o insulă (I)
20.01.2014, Vatican (Catholica) - În ciuda „profeţilor care anunţă nenorociri” şi în pofida umbrelor şi dificultăţilor, viaţa călugărească este bogată în vitalitate, în ferment evanghelic, în angajare profetică în diferitele periferii existenţiale. Este un cadru realist, dar plin de încredere şi de speranţă cel pe care Arhiepiscopul José Rodríguez Carballo, secretar al Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, îl trasează în acest interviu ziarului L’Osservatore Romano, publicat în traducere pe Ercis.ro. Vă oferim astăzi prima parte a interviului.
– Anul care s-a încheiat a văzut succedându-se doi Papi. Cum a trăit această trecere dicasterul dumneavoastră?
– Congregaţia a primit retragerea Papei Benedict al XVI-lea cu uimire şi cu o anumită îngrijorare. Uimire pentru că nu ne aşteptam la aceasta, îngrijorare pentru că eram foarte conştienţi de cât pierdeam: Papa Benedict al XVI-lea iubea viaţa consacrată şi i-a acordat multă atenţie. Însă imediat ce am aflat că succesorul său era Cardinalul Bergoglio, un călugăr, bucuria a fost indescriptibilă. Acum, când au trecut zece luni de la alegerea sa, nu putem să nu vedem în decizia surprinzătoare a Papei Benedict al XVI-lea un gest profetic; şi în alegerea Papei Francisc un mare dar oferit Bisericii şi lumii, deci şi vieţii consacrate. Pontiful iubeşte viaţa călugărească şi consacrată şi o cunoaşte foarte bine. Nu trebuie uitat că este însăşi viaţa sa. Şi în aceste luni a dedicat foarte multă atenţie promovării acestei forme de urmare a lui Cristos. Pe de altă parte, Congregaţia noastră lucrează în strânsă colaborare cu Sfântul Părinte şi se simte foarte susţinută de el. Pentru mine, ca secretar al dicasterului nostru, este un mare dar să lucrez aproape de Papa Francisc.
– Ce bilanţ al activităţii dicasterului se poate trasa în anul care abia a trecut?
– Bilanţul pe care pot să-l fac este foarte pozitiv. Dicasterul a luat „pulsul” vieţii consacrate în lume. O viaţă foarte bogată şi rodnică, evanghelic vorbind. În viaţa consacrată, contrar la ceea ce spun „profeţii care anunţă nenorociri”, care nu lipsesc printre oamenii Bisericii şi chiar printre consacraţi – primii probabil pentru o judecă numai superficial, ceilalţi pur şi simplu pentru că nu o trăiesc aşa cum ar trebui – există multă frumuseţe, multă vitalitate şi semnificaţie evanghelică, pentru că există multă sfinţenie şi angajare profetică în diferitele periferii existenţiale. Dicasterul este angajat activ în promovarea tuturor acestor aspecte pozitive. Este un obiectiv pe care-l ducem la împlinire prin întâlnirea cu superiorii generali, cu călugări individuali – există atâtea întâlniri zilnice! – şi cu participarea frecventă la capitlurile generale sau la alte momente de formare.
În afară de a insera în organismul dicasterului membri care cunosc bine teologia vieţii consacrate, se lucrează foarte bine cu cele două Uniuni ale Superiorilor Generali şi Superioarelor Generale şi cu unele comisii de experţi care vin din afară şi tratează diferite tematici care interesează viaţa consacrată. Un instrument de însufleţire este revista pe care dicasterul o publică la fiecare patru luni, „Sequela Christi”, în afară de cursul de formare care se ţine în fiecare an la Universitatea Urbaniana. Dicasterul are şi în lucru redactarea câtorva documente referitoare la viaţa contemplativă, la fraţii laici, la gestionarea bunurilor, la revizuirea documentului Mutuae relationes, în colaborare cu Congregaţia pentru Episcopi.
– Cum răspundeţi la situaţiile de dificultate în care trăiesc unele comunităţi călugăreşti?
– Umbre şi dificultăţi nu lipsesc, ca în orice realitate a Bisericii. Mă refer la abandonări, la anumite situaţii de mediocritate şi de conflict, precum şi la gestionarea bunurilor. Aceste dificultăţi sunt pentru dicaster adevărate provocări. Încercăm să răspundem la ele cu consultanţa juridică, însoţind unele institute aflate în dificultate prin figurile asistentului, vizitatorului sau comisarului pontifical. În afară de aceasta, desfăşurăm câteva iniţiative pentru a preveni situaţii dificil de gestionat: de exemplu, în martie dicasterul va organiza un seminar de studiu despre gestionarea bunurilor din partea călugărilor. Pe de altă parte, aşa cum am spus deja, există o relaţie strânsă cu Sfântul Părinte, care ne susţine şi atunci când sunt de luat decizii nepopulare şi care ne încurajează în diferitele iniţiative propuse de dicaster. Dorim un dicaster care să vină cu propuneri şi nu numai care să o facă pe „notarul”. Pe de altă parte, doresc să spun că se creşte mult în colaborarea interdicasterială. Există întâlniri frecvente între diferite dicastere.
