Papa Francisc: Persoanele consacrate sunt semn al lui Dumnezeu
02.02.2014, Vatican (Catholica) - Pontiful a marcat Ziua Vieţii Consacrate în alocuţiunea dinaintea rugăciunii „Îngerul Domnului”. A spus că „oferire de sine însuşi lui Dumnezeu se aplică fiecărui creştin, pentru că toţi suntem consacraţi lui prin Botez”, dar a subliniat că „această consacrare este trăită în mod deosebit de călugări, de monahi, de laicii consacraţi, care cu practicarea voturilor aparţin lui Dumnezeu în mod deplin şi exclusiv”. Redăm alocuţiunea după traducerea publicată pe situl Diecezei de Iaşi.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi celebrăm sărbătoarea Prezentării lui Isus la Templu. La această dată este şi Ziua Vieţii Consacrate, care aminteşte de importanţa pentru Biserică a celor care au primit chemarea de a-l urma pe Isus de aproape pe calea sfaturilor evanghelice. Evanghelia de astăzi relatează că, la patruzeci de zile după naşterea lui Isus, Maria şi Iosif l-au dus pe Prunc la templu pentru a-l oferi şi a-l consacra lui Dumnezeu, aşa cum era prescris de Legea ebraică. Acest episod evanghelic constituie şi o icoană a dăruirii propriei vieţi din partea celor care, printr-un dar al lui Dumnezeu, asumă trăsăturile tipice ale lui Isus feciorelnic, sărac şi ascultător.
Această oferire de sine însuşi lui Dumnezeu se aplică fiecărui creştin, pentru că toţi suntem consacraţi lui prin Botez. Toţi suntem chemaţi să ne oferim Tatălui cu Isus şi ca Isus, făcând din viaţa noastră un dar generos, în familie, la locul de muncă, în slujirea adusă Bisericii, în faptele de milostenie. Totuşi, această consacrare este trăită în mod deosebit de călugări, de monahi, de laicii consacraţi, care cu practicarea voturilor aparţin lui Dumnezeu în mod deplin şi exclusiv. Această apartenenţă la Domnul permite celor care o trăiesc în mod autentic să ofere o mărturie specială pentru Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. Complet consacraţi lui Dumnezeu, sunt complet încredinţaţi fraţilor, pentru a duce lumina lui Cristos acolo unde este mai dens întunericul şi pentru a răspândi speranţa sa în inimile descurajate.
Persoanele consacrate sunt semn al lui Dumnezeu în diferite locuri ale vieţii, sunt plămadă pentru creşterea unei societăţi mai drepte şi fraterne, sunt profeţie de împărtăşire cu cei mici şi cei săraci. Astfel înţeleasă şi trăită, viaţa consacrată ne apare tocmai cum este ea realmente: este un dar al lui Dumnezeu, un dar al lui Dumnezeu oferit Bisericii, un dar al lui Dumnezeu oferit poporului său! Fiecare persoană consacrată este un dar pentru poporul lui Dumnezeu aflat în drum. Există multă nevoie de aceste prezenţe, care întăresc şi reînnoiesc activitatea răspândirii Evangheliei, a educaţiei creştine, a carităţii faţă de cei mai nevoiaşi, a rugăciunii contemplative; activitatea de formare umană, de formare spirituală a tinerilor, a familiilor; angajarea pentru dreptate şi pace în familia umană. Să ne gândim puţin ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi surorile în spitale, surorile în misiuni, surorile în şcoli. Gândiţi-vă la o Biserică fără surori! Nu se poate imagina: ele sunt acest dar, această plămadă care duce înainte poporul lui Dumnezeu. Sunt mari aceste femei care îşi consacră viaţa lor lui Dumnezeu, care duc înainte mesajul lui Isus.
Biserica şi lumea are nevoie de această mărturie a iubirii şi a milostivirii lui Dumnezeu. Consacraţii, călugării, călugăriţele sunt mărturia că Dumnezeu este bun şi milostiv. De aceea este necesar să se valorizeze cu recunoştinţă experienţele de viaţă consacrată şi să se aprofundeze cunoaşterea diferitelor carisme şi spiritualităţi. Trebuie să ne rugăm pentru ca mulţi tineri să răspundă „da” Domnului care îi cheamă să se consacre total Lui pentru o slujire dezinteresată a fraţilor; să îşi consacre viaţa pentru a sluji lui Dumnezeu şi fraţilor.
Pentru toate aceste motive, aşa cum a fost anunţat deja, anul viitor va fi dedicat în mod special vieţii consacrate. Să încredinţăm încă de acum această iniţiativă mijlocirii Fecioarei Maria şi Sfântului Iosif, care, ca părinţi ai lui Isus, au fost primii care au fost consacraţi de El şi şi-au consacrat lui viaţa.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Salut familiile, parohiile, asociaţiile şi pe toţi pelerinii veniţi din Roma, din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Îndeosebi îi salut pe studenţii spanioli din Villafranca de los Barros şi Zafra; pe cinstitorii Fericitului Stefano Bellesini care provin din Verona, pe credincioşii din Taranto, corurile din Turriaco, din Modena şi din provincia Taranto.
Astăzi se celebrează în Italia Ziua pentru Viaţă, care are ca temă „A genera viitor”. Adresez salutul meu şi încurajarea mea asociaţiilor, mişcărilor şi centrelor culturale angajate în apărarea şi promovarea vieţii. Mă unesc cu Episcopii italieni pentru a reafirma că „fiecare copil este faţă a Domnului iubitor al vieţii, dar pentru familie şi pentru societate” (Mesaj pentru a XXXVI-a Zi Naţională pentru Viaţă). Fiecare, în propriul rol şi în propriul domeniu, să se simtă chemat să iubească şi să slujească viaţa, să o primească, să o respecte şi să o promoveze, în special atunci când este fragilă şi are nevoie de atenţii şi de îngrijiri, din sânul matern până la sfârşitul său pe acest pământ.
Îl salut pe Cardinalul vicar şi pe cei care sunt angajaţi în Dieceza de Roma pentru animarea Zilei pentru Viaţă. Exprim aprecierea mea faţă de profesorii universitari, care, în această circumstanţă, au dat viaţă întâlnirilor despre actualele probleme legate de natalitate. Multe mulţumiri! Gândul meu se îndreaptă spre iubitele populaţii din Roma şi din Toscana, lovite de ploi care au provocat revărsări şi inundaţii. Să nu lipsească acestor fraţi ai noştri, care sunt în încercare, solidaritatea noastră concretă şi rugăciunea noastră. Iubiţi fraţi şi surori, sunt foarte aproape de voi!
Vă doresc tuturor o duminică frumoasă şi poftă bună. La revedere!
