Aniversarea consacrării Catedralei Sf. Iosif din Bucureşti
18.02.2014, Bucureşti (Catholica) - Sâmbătă, 15 februarie a.c., s-au împlinit 130 de ani de la consacrarea Catedralei Sfântul Iosif din capitală, biserica mamă a Arhidiecezei romano-catolice de Bucureşti. Evenimentul a fost marcat printr-o Sfântă Liturghie solemnă la care au participat numeroşi credincioşi, printre care mulţi copii şi tineri, şi persoane consacrate, veniţi la Bucureşti din întreaga Arhidieceză. Celebrarea a fost prezidată de IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, alături de care au concelebrat IPS Francisco-Javier Lozano, Nunţiu apostolic în România, PS Cornel Damian, episcop romano-catolic auxiliar de Bucureşti, PS Mihai Frăţilă, episcop greco-catolic al Vicariatului de Bucureşti, pr. Eduard Mihai Coşa, secretarul Conferinţei Episcopilor din România, preoţi diecezani şi călugări din diferite parohii ale Arhidiecezei. În cadrul Sfintei Liturghii, IPS Ioan Robu a consacrat noul altar al Catedralei, iar la sfârşitul celebrării euharistice dna Tereza Sinigalia, cercetător şi doctor în istoria artei, a făcut o scurtă prezentare a catedralei, monument artistic, istoric şi religios înscris în patrimoniul naţional al României.
Catedrala romano-catolică Sf. Iosif este ctitorită de călugărul pasionist Ignazio-Felice Paoli, Episcop de Nicopole şi Vicar apostolic al Valahiei (1870-1883), primul Arhiepiscop romano-catolic de Bucureşti (1883-1885). Lucrările de construcţie a Catedralei au început în vara anului 1873, iar consacrarea lăcaşului de cult a avut loc la 15 februarie 1884. Într-o scrisoare adresată Nunţiului apostolic de la Viena, Arhiepiscopul Paoli descria cu aceste cuvinte evenimentul consacrării Catedralei: „Cu două ore înainte de ceremonie, atmosfera deveni încărcată şi începu să ningă cu fulgi mari. Cu toate acestea, cu o oră înainte de începerea ceremoniei solemne, biserica era înţesată de lume, astfel încât, mai bine de jumătate din cei sosiţi au trebuit să rămână pe afară. Locurile de onoare, scaunele şi băncile, erau de altfel, rezervate de câteva zile. Floarea aristocraţiei româneşti de la Bucureşti a ţinut să fie de faţă. Ceea ce ne interesa în primul rând era asistenţa oficială. Era prezent întregul corp diplomatic. Apoi, guvernul era reprezentat de următorii: preşedintele Consiliului de Miniştri Brătianu, ministrul de externe, cel de finanţe, primarul oraşului, prefectul poliţiei, primul adjutant de infanterie al regelui precum şi mulţi alţi ofiţeri şi funcţionari publici, astfel încât se poate reţine acest fapt ca pe o recunoaştere a ierarhiei catolice” (cf. Ieronim Iacob, Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif. Scurt istoric, în „Catedrala Sfântul Iosif: album”, Editura ARCB 2010).
