Papa Francisc: O credinţă fără fapte se reduce la simple cuvinte
21.02.2014, Vatican (Catholica) - „O credinţă care nu dă roade în fapte nu este credinţă”, a spus Pontiful în deschiderea predici la Sfânta Liturghie celebrată vineri dimineaţă în Capela Casei Santa Marta din Vatican. Papa Francisc a oferit Sfânta Liturghie pentru Cardinalul Silvano Piovanelli, Arhiepiscop emerit de Florenţa, care a împlinit 90 de ani, mulţumindu-i pentru munca, mărturia şi bunătatea sa.
Lumea este plină de creştini care recită mult cuvintele din Crez dar care le pun prea puţin în practică, după cum este plină de erudiţi care teoretizează teologia, fără ca înţelepciunea acesteia să se reflecte mai apoi în viaţa concretă, a spus Sfântul Părinte, conform sintezei publicate de Radio Vatican. Acesta este un risc despre care vorbea în urmă cu două mii de ani Sfântul Iacob, pe care l-a citat în predică Papa, comentând fragmentul în care apostolul spune cu claritate că o credinţă fără roade, adică fără fapte în viaţa de zi cu zi, este o credinţă moartă. Sfântul Părinte a insistat asupra faptului că mărturia trebuie să însoţească mereu credinţa: „Credinţa conduce mereu la mărturie. Credinţa este o întâlnire cu Isus Cristos, cu Dumnezeu, de acolo ia naştere şi te conduce la mărturie. Este tocmai acesta aspectul pe care vrea să îl spună apostolul: o credinţă fără opere, o credinţă care nu te implică, care nu te conduce la a da mărturie, nu este credinţă, ci sunt simple cuvinte, doar cuvinte.”
Comentând întrebarea „Fraţii mei, ce îi foloseşte cuiva dacă pretinde că are credinţă, dar nu are fapte?”, formulată de Sfântului Apostol Iacob (Iac 2,14-24.26), Sfântul Părinte a amintit că este inutilă cunoaşterea tuturor poruncilor, a tuturor profeţiilor şi adevărurilor de credinţă, fără o punere a lor în practică. Există două semne de recunoaştere a celor care ştiu ce este credinţa, în teorie, dar care în practică nu demonstrează că ar avea credinţă: „cazuistica”, reprezentată de cei care îl întrebau pe Isus dacă era licit să plătească taxele, iar al doilea semn este ideologia, reprezentată de cei pentru care credinţa este un sistem de idei.
