Universităţile ecleziale nu sunt maşini de produs teologi şi filosofi

10.04.2014, Va (Catholica) - În această dimineaţă Papa Francisc i-a primit în audienţă pe profesorii, studenţii şi personalul Universităţii Pontificale Gregoriene, Institutului Pontifical Biblic şi Institutului Pontifical Oriental. Aceste instituţii, reunite într-un consorţiu de Papa Pius al XI-lea în 1923, au fost încredinţate Societăţii lui Isus, iar Sfântul Părinte a amintit importanţa colaborării dintre ele pentru „protejarea memoriei istorice şi, în acelaşi timp, asumându-se responsabilitatea pentru prezent şi privindu-se spre viitor cu creativitate şi imaginaţie”.

Papa Francisc a indicat două aspecte care trebuie să caracterizeze sarcina membrilor consorţiului, profesori şi studenţi deopotrivă. Primul este recunoaşterea valorii locului unde lucrează şi studiază – oraşul şi mai presus de toate Biserica Romei. „Aici sunt trecutul şi prezentul. Aici sunt rădăcinile credinţei: amintirea Apostolilor şi martirilor; şi aici este actualitatea eclezială, calea actuală a acestei Biserici care prezidă în caritate, o slujire a unităţii şi universalităţii. Toate acestea trebuie preţuite! […] Dar în acelaşi timp voi aduceţi aici varietatea Bisericilor voastre de origine şi a culturilor voastre. […] Aceasta oferă o preţioasă ocazie de creştere în credinţă şi pentru deschiderea minţii şi inimii faţă de orizontul catolicităţii. În acest orizont, dialectica dintre ‘centru’ şi ‘periferie’ îşi asumă propria formă, o formă evanghelică după logica lui Dumnezeu, care ajunge la centru de la periferie, apoi se întoarce la periferie.”

Al doilea aspect a fost relaţia dintre studiu şi viaţa spirituală, care constituie „una dintre provocările vremurilor noastre: transmiterea cunoştinţelor şi oferirea unei chei pentru o înţelegere vitală, nu o acumulare de noţiuni fără legătură între ele. Este nevoie de hermeneutici cu adevărat evanghelice pentru o mai bună înţelegere a vieţii, a lumii, a omenirii, nu o sinteză ci o atmosferă spirituală de cercetare şi de certitudine bazată pe adevărurile raţiunii şi credinţei. Filosofia şi teologia ne permit să dobândim convingerile care structurează şi întăresc inteligenţa şi luminează voinţa […] dar toate acestea sunt rodnice doar dacă sunt făcute cu o minte deschisă şi în genunchi. Teologul care se complace de gândirea sa completă şi încheiată este un mediocru. Teologul şi filosoful bun are o gândire deschisă, adică incompletă, mereu deschisă la acel ‘maius’ al lui Dumnezeu şi al adevărului, mereu în dezvoltare. […] Iar teologul care nu se roagă şi care nu îl adoră pe Dumnezeu ajunge să se înfunde în cel mai dezgustător narcisism. Şi aceasta este o boală ecleziastică. Narcisismul teologilor, al gânditorilor, face mult rău şi este dezgustător.”

Sfântul Părinte a continuat: „Scopul studiilor în orice Universitate pontificală este eclezial. Cercetarea şi studiul trebuie integrate cu viaţa personală şi comunitară, cu angajarea misionară, cu caritatea fraternă şi împărtăşirea cu săracii, cu îngrijirea vieţii interioare în raportul cu Domnul. Instituţiile voastre nu sunt maşini de produs teologi şi filosofi; sunt comunităţi în care se creşte, iar creşterea are loc în familie.” Familia universitară „este indispensabilă pentru a crea ambientul familial în viaţa zilnică şi pentru a crea şi o atitudine de umanitate şi de înţelepciune concretă, care va face din studenţii de astăzi persoane capabile să construiască umanitate, să transmită adevărul în dimensiune umană, să ştie că dacă lipseşte bunătatea şi frumuseţea de a aparţine unei familii a muncii ajung să fie intelectuali fără talent, eticişti fără bunătate, gânditori lipsiţi de strălucirea frumuseţii şi ‘machiaţi’ de formalisme. Contactul respectuos şi zilnic cu îndeletnicirea şi mărturia bărbaţilor şi femeilor care lucrează în Instituţiile voastre vă va da acea cotă de realism atât de necesară pentru ca ştiinţa voastră să fie ştiinţă umană şi nu de laborator.”

Legături

• Textul integral al discursului papal