Curajul de a te opune. Rolul Bisericii Catolice la căderea comunismului în Europa de Est
08.05.2014, Iaşi (Catholica) - Astăzi, 8 mai, Institutul Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi a fost gazda unui simpozion internaţional intitulat „Rolul Bisericii Catolice din Europa de Est la căderea comunismului”, în cadrul căruia discuţiile s-au oprit asupra atitudinii ferme pe care Biserica Catolică a adoptat-o în relaţia cu ideologia comunistă şi cu regimurile politice comuniste ce s-au instaurat în jumătatea estică a continentului european, după sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Simpozionul a fost structurat în două părţi: în prima sesiune, cea de dimineaţă, moderată de pr. Fabian Doboş, discuţiile s-au axat pe reliefarea relaţiilor diplomatice dintre Vatican şi Biserica Catolică din Europa de Est, în contextul instaurării unor regimuri şi guverne fidele Moscovei sovietice, şi cea de-a doua sesiune, cea de după amiază, moderată de pr. Ştefan Lupu, ale cărei discuţii se vor axa pe contribuţia martirilor români la căderea comunismului.
Simpozionul internaţional s-a deschis cu un cuvânt de salut din partea PS Petru Gherghel şi a pr. rector Benone Lucaci, cuvânt care a căutat să explice motivul pentru care a fost organizat acest simpozion. Biserica, de-a lungul istoriei ei, şi în special în relaţia ei cu ideologia şi statele comuniste, nu a făcut politică şi a adoptat o atitudine fermă datorită faptului că era supusă persecuţiilor din partea comunismului; ceea ce a determinat-o să se opună acestei gândiri anti-religioase, a fost faptul că ideologia comunistă este prin natura ei împotriva religiei, împotriva existenţei lui Dumnezeu şi a speranţei. Deşi se prezenta ca o soluţie la problema mizeriei umane, comunismul nu a soluţionat, ci a agravat mizeria umană, printr-o gândire incapabilă să facă diferenţa între spirit şi materie. Biserica a reprezentat un „paratrăsnet” pentru cei care au experimentat asuprirea comunistă, un apărător dârz care nu şi-a abandonat niciodată fiii.
Conferinţele ţinute în această primă sesiune din cadrul simpozionului au punctat diferite momente şi etape din istoria relaţiilor dintre Biserica Catolică şi sistemul sovietic, care, după anul 1945, a cuprins statele din Europa Centrală şi Estică. Prima conferinţă, ţinută de prof. Anton Coşa, intitulată „Diplomaţie pontificală. Sfântul Scaun şi ţările comuniste din Europa Centrală şi de Est”, a expus evoluţia relaţiilor diplomatice dintre Sfântul Scaun şi statele comuniste din Europa Central-Estică. După ce estul continentului european a fost ocupat de Armata Roşie, Moscova a trecut la instaurarea unor guverne docile politicii promovate de Uniunea Sovietică. Astfel ţări precum, Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria şi Iugoslavia au intrat în sistemul politic controlat de Moscova, de comunism. Dat fiind faptul că pe teritoriul acestor state exista o populaţie numeroasă de catolici, care în unele dintre ele reprezenta majoritatea dintre locuitori, Biserica s-a sesizat în apărarea acestor credincioşi ai săi. Biserica a realizat îndrăzneţe demersuri pentru a sprijini pe catolicii din statele comuniste, însă în acelaşi timp, a contribuit la destabilizarea guvernelor comuniste, Biserica prezentându-se ca o piedică în calea ateizării acestor state. O temă asemănătoare a avut şi conferinţa ţinută de prof. Ion Gumenâi, intitulată „Biserica Catolică din Moldova în documentele Securităţii”, în care a fost expusă lupta pe care au purtat-o catolicii din Basarabia după anexarea lor la URSS în 1940. Rezistenţa catolicilor din Moldova de dincolo de Prut reprezintă un act de eroism şi a însemnat subminarea regimului comunist din Moldova.
Următoarele două conferinţe au fost ţinute de către doi părinţi profesori de la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma, pr. Jan Mikrut şi pr Marek Inglot, SJ, având următoarele titluri: „Ioan Paul al II-lea: un nou sfânt al Bisericii catolice. Experienţa totalitarismelor şi noua viziune despre Europa după căderea zidului din Berlin”, respectiv, „Jgnacy Torarczuk (1918-2012) – un Episcop nepotolit”. Cele două conferinţe ne-au propus personalităţile unor doi mari Episcopi polonezi, Karol Wojtyla, viitorul Sfânt Părinte Ioan Paul al II-lea, şi Episcopul Jgnacy Tokarczuk. Ambii au ştiut să înfrunte fără teamă opresiunile şi să apere cu tărie adevărata credinţă creştină. La finalul sesiunii de dimineaţă, nou-sfinţitul părinte Petru Ciobanu a evocat pe scurt poziţia pontifilor de-a lungul istoriei în faţa ideologiei ateu-comuniste, subliniind faptul că Biserica şi comunismul nu pot exista împreună; din lupta care s-a dat între adevăr şi minciună învingător ieşind adevărul.
În cadrul Sfintei Liturghii care a avut loc la ora 12:00 în capela Institutului, PS Petru Gherghel, alături de PS Aurel Percă şi de ceilalţi părinţi profesori, a ţinut să mulţumească Domnului pentru această zi minunată în care am putut reflecta victoria Bisericii Catolice asupra comunismului, şi în acelaşi timp să ne propună un model de sfinţenie, sfinţenie ce trebuie căutată în orice indiferent de prigoanele răului. Fericitul Ieremia Valahul, pe care îl sărbătorim astăzi, reprezintă un model de sfinţenie, smerenie şi umilinţă, căci nu a căutat să îşi etaleze darurile pe care le-a primit de la Duhul Sfânt, un model de caritate, căci s-a dăruit cu generozitate tuturor apropiaţilor săi. Asemenea Fericitului Ieremia, şi martirii comunismului şi-au dăruit viaţa pentru libertatea noastră, s-au dedicat pentru ca noi să putem să ne trăim credinţa. Prin meditarea la jertfele acestora, să căutăm să preţuim moştenirea pe care ne-au lăsat-o aceşti eroi ai credinţei, aceşti oameni care au căutat sfinţenia.
În cadrul aceleaşi Sfinte Liturghii, PS Petru a înmânat diplomele de Bacalaureat în Teologie preoţilor care au fost sfinţiţi în luna iunie a anului trecut. Acesta a fost de asemenea un moment deosebit de frumos, în care ne-am putut bucura de reuşita lor şi de deplinătatea formării lor ca teologi şi ca păstori ai Poporului lui Dumnezeu. Acest moment a reaprins speranţa în toţi cei prezenţi, speranţa că Biserica lui Cristos continuă să formeze şi să dăruiască lumii întregi adevăraţi păstori, gata oricând să apere şi să călăuzească comunităţile creştine. (Echert Michail Iulian pentru ITRC.ro)
