Cardinalul Angelo Amato: Anton Durcovici este un erou al credinţei
17.05.2014, Iaşi (Catholica) - Eminenţa Sa Cardinalul Angelo Amato, prezent în România pentru a prezida ceremonia de beatificare a Episcopului Anton Durcovici, a acordat un interviu pentru Radio Maria, apărut în transcriere pe Facebook, în care a vorbit despre însemnătatea jertfei Episcopului romano-catolic pentru România. După beatificarea Episcopilor Janos Scheffler şi Szilard Bogdanffy şi a Mons. Vladimir Ghika, Anton Durcovici este al patrulea martir din perioada comunistă din România pe care Biserica Catolică îl ridică la cinstea altarelor. „Este un eveniment istoric deoarece Episcopul Anton Durcovici este un erou, un erou al credinţei, deci un erou al Bisericii, al Evangheliei. Un erou care a făcut bine şi nu a făcut rău. A creat unitate şi nu divizare, de aceea un martir este un martor al bunătăţii Domnului pe pământ”, a declarat Cardinalul.
A amintit în continuare principalele etape din viaţa Episcopului Durcovici: „S-a născut în Austria dintr-o familie de origine croată. Apoi, având în vedere dificultăţile datorate morţii tatălui şi dificultăţile economice pe care le avea de înfruntat mama sa cu doi copii, s-a transferat la Iaşi, şi a avut un drum destul de lung şi periculos. Ajuns aici, copilul a înţeles repede situaţia, deşi era mic, şi a fost mereu ascultător. Ascultător şi sârguincios, a învăţat repede limba română, apoi familia s-a transferat la Bucureşti, şi de asemenea şi acolo a avut o atitudine de mare devoţiune când slujea la Liturghie, şi era mereu binevenit atât la surori cât şi apoi, prin intermediul unui preot, la Episcop, şi apoi la un moment dat a frecventat Seminarul, şi a fost trimis de Episcop la Roma.
„Spun acestea deoarece el era obişnuit cu suferinţa, cu dificultăţile, era obişnuit să-şi păstreze credinţa în ciuda adversităţilor. Iată de ce a putut suporta, cu un har special, martiriul. Un martiriu cu umiliri incredibile şi cu torturi într-adevăr inumane. Şi această perseverenţă a sa în credinţă era voită de el, adică era liber în aceste suferinţe ale sale. E adevărat şi că îi ruga pe cei care îl ascultau când erau cu el în închisoare, îi ruga să îl ajute să persevereze în vocaţia sa de martir. Aceasta o făcea nu numai pentru a-şi apăra credinţa sa, identitatea sa de preot şi de om, ci şi pentru a apăra legătura sa cu Papa… Vedea în această comuniune identitatea sa şi identitatea Bisericii care nu divide ci uneşte, creează fraternitate.”
Întrebat care consideră că este moştenirea pe care Episcopul Anton Durcovici a lăsat-o Bisericii Catolice din România, Cardinalul Angelo Amato a răspuns: „Este un mesaj de mărturie pentru societatea de astăzi, care de multe ori uită mesajul Evangheliei, care de multe ori îşi construieşte idolii săi falşi. Episcopul ne invită să fim fideli Evangheliei, să fim creştini mărturisitori ai adevărului care este Domnul nostru Isus Cristos, ai adevărului Evangheliei. Invită creştinii să citească Evanghelia şi să o pună în practică.”
Având în vedere faptul că prin mâinile sale trec zilnic zeci de dosare de beatificare şi biografii ale potenţialilor sfinţi, Cardinalul a fost întrebat se au toţi în comun, ce face din nişte simpli oameni podoabe ale Bisericii. „Au în comun realităţile esenţiale ale sfinţeniei, adică concreteţea. Concreteţea vieţii de credinţă, de speranţă şi de caritate, realitatea şi concreteţea vieţii de prudenţă, dreptate, curaj şi cumpătare. Adică practic au trăit în mod eroic virtuţile creştine. Mă veţi întreba: ce înseamnă în mod eroic? Înseamnă superior mediei creştinilor. În acest caz, Episcopul Durcovici a trăit virtuţile credinţei, carităţii, curajului în mod superior nouă tuturor, deoarece a murit pentru Evanghelie.”
