Conferinţa a doua din seria „Istorie şi tradiţii din Cioplea”
25.06.2014, Bucureşti (Catholica) - În data de 22 iunie 2014, după Liturghia de seară de la ora 18.00, în parohia romano-catolică „Sfânta Fecioară Maria, Regină” – Cioplea din Bucureşti a avut loc a doua conferinţă din seria prezentărilor lunare dedicate „Istoriei şi tradiţiilor din Cioplea”, denumită: „Vicariatul Apostolic al Valahiei, misionarismul catolic şi înfiinţarea satului Cioplea”. În cadrul prezentării au fost punctate evenimentele esenţiale ale administrării Vicariatului Apostolic al Valahiei de către minorii observanţi, pe fondul presiunilor exercitate de protestantism, a sectei de pavlicheni care îmbrăţişează cu greutate credinţa Bisericii Romei, precum şi a deselor incursiuni ale Imperiului Otoman, care nu lasă populaţia catolică să îşi exercite liber credinţa şi tradiţiile în Bulgaria. Pe acest fond au fost menţionate evenimentele care au precedat mutarea populaţiei catolice din Bulgaria în Valahia.
În 1781, misionarii franciscani observanţi, în lipsă de vocaţii, sunt înlocuiţi cu pasioniştii care încep să se îngrijească de sufletele catolicilor din Bulgaria şi Valahia. În 1805, Sfântul Scaun îi încredinţează episcopatul primului dintre misionarii paşionişti, Francesco Fererri. Acesta este potrivit documentelor şi fondatorul noii reşedinţe episcopale din Valahia, precum şi întemeietorul satului Cioplea. Totodată, a fost amintit şi momentul venirii catolicilor bulgari pavlicheni în Cioplea, pe atunci moşie a boierului Nicolae Dudescu, care încredinţează episcopului catolic aceste terenuri pentru a clădi o biserică şi a construi satul la marginea Bucureştiului, în proximitatea râului Dâmboviţa. Catolicii din Bulgaria de Nord se mută cu greutate în Valahia, cu armata rusă în retragere, la presiunea Episcopului pasionist Francesco Fererri, care îi ameninţă că nu vor mai primi asistenţă religioasă. Aici întemeiază satul Cioplea. În Valahia condiţiile în care se putea exercita cultul catolic erau mai prielnice, manifestările cultice nu întâmpinau oprelişti, iar Episcopul putea sa administreze Sacramentele alături de preoţii săi în condiţii normale.
În perioada 1806-1847, cu intermitenţe, atunci când sediul episcopal se mută în Bucureşti, în calea Călăraşilor, Cioplea a fost localitatea de reşedinţă a Episcopului de Nicopolis ad Hystrum, care administra şi din punct de vedere civil acest sat. Locuind într-o cămăruţă, în condiţii mizere, Episcopul Francesco Fererri, apreciat de armata ţaristă pentru modestia sa, trebuie să facă faţă altor pericole care s-au abătut asupra satului. În 1813, ciuma lui Caragea se abate asupra satului, decimând populaţia catolică. Însuşi Episcopul Fererri cade răpus de acest flagel pe când acorda Sacramentele unor bolnavi care agonizau atinşi de cumplita molimă. O placă mare de plumb, care străjuieşte intrarea în biserică, aminteşte de nefericitul eveniment al trecerii sale la cele veşnice.
Seria de conferinţe lunare dedicate „Istoriei şi tradiţiilor din Cioplea” va continua cu noi episoade care vor aduce la lumină istoria acestei comunităţi catolice, leagănului catolicismului din Valahia, a cărei istorie trebuie cunoscută şi generaţiilor prezente şi viitoare. (Marius Oanţă)
Imagini
