Papa Francisc a primit în audienţă Mişcarea Focolarelor
27.09.2014, Vatican (Catholica) - Contemplaţi, ieşiţi şi educaţi: acestea au fost cele trei direcţii pe care Papa Francisc le-a indicat vineri, 26 septembrie 2014, dimineaţa, Mişcării Focolarelor, a cărei adunare generală a avut loc în Roma săptămâna trecută. Opera Mariei, mai bine cunoscută ca Mişcarea Focolarelor, s-a născut în sânul Bisericii Catolice „dintr-o mică sămânţă, care în cursul anilor a dat viaţă unui copac ce acum îşi întinde ramurile sale în toate expresiile familiei creştine şi chiar între membrii diferitelor religii şi printre mulţi care cultivă dreptatea şi solidaritatea împreună cu căutarea adevărului.”
Papa Francisc s-a referit cu mare afecţiune şi admiraţie la Chiara Lubich, fondatoarea şi prima preşedintă a Mişcării Focolarelor, arătând că „fidelă faţă de carisma din care s-a născut şi din care se alimentează, Mişcarea Focolarelor se află astăzi în faţa aceleiaşi misiuni care aşteaptă întreaga Biserică: a oferi, cu responsabilitate şi creativitate, contribuţia sa specială la această nouă perioadă a evanghelizării”. Pontiful a oferit trei direcţii de realizare a acestui lucru: a contempla, a ieşi, a educa.
Pentru a contempla, este necesar „să se lărgească propria interioritate după măsura lui Isus şi a darului Duhului Său, a face din contemplaţie condiţia indispensabilă pentru o prezenţă solidară şi o acţiune eficace, într-adevăr liberă şi curată”. „A contempla însemnă a trăi în companie cu fraţii şi surorile, a frânge cu ei Pâinea comuniunii şi a fraternităţii, a trece împreună prin poarta (cf. Ioan 10,9) care ne introduce în sânul Tatălui (cf. Ioan 1,18), deoarece ‘contemplaţia care lasă afară pe ceilalţi este o înşelăciune’ (Evangelii gaudium, 281). Este narcisism.”
Următorul pas este „a ieşi, aşa cum Isus a ieşit din sânul Tatălui pentru a vesti cuvântul iubirii tuturor, până la dăruirea de sine pe lemnul crucii. Trebuie să învăţăm de la El, de la Isus, ‘dinamica exodului şi a darului, a ieşirii din sine, a faptului de a merge şi de a semăna mereu din nou, mereu mai departe’ (Evangelii gaudium, 21), pentru a comunica tuturor cu generozitate iubirea lui Dumnezeu, cu respect şi cum ne învaţă Evanghelia: ‘în dar aţi primit, în dar să daţi’ (Matei 10,8)… Pentru a face aceasta, trebuie să devenim experţi în acea artă care se numeşte ‘dialog’ şi care nu se învaţă ieftin. Nu putem să ne mulţumim cu jumătăţi de măsură, nu putem să întârziem, ci mai degrabă, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ţintim sus şi să lărgim privirea! Şi pentru a face asta trebuie să ieşim cu curaj… El ne aşteaptă în încercările şi în gemetele fraţilor noştri, în rănile societăţii şi în întrebările culturii din timpul nostru.”
În final, a treia direcţie: a educa. „Trebuie formaţi, aşa cum cere Evanghelia, bărbaţi şi femei noi, şi pentru acest scop este necesară o şcoală de umanitate după măsura umanităţii lui Isus. De fapt, El este Omul nou la care în orice timp pot să privească tinerii, de care se pot îndrăgosti, a cărui cale pot să o urmeze pentru a face faţă provocărilor care ne stau în faţă. Fără o adecvată operă de formare a noilor generaţii, este iluzoriu să ne gândim că putem realiza un proiect serios şi durabil în slujba unei noi omeniri. Chiara Lubich a creat în timpul său o expresie care rămâne de mare actualitate: astăzi, spunea ea, trebuie formaţi ‘oameni-lume’, bărbaţi şi femei cu sufletul, inima, mintea lui Isus şi pentru aceasta capabili să recunoască şi să interpreteze necesităţile, preocupările şi speranţele care sălăşluiesc în inima fiecărui om.”
