Papa Francisc: Să nu ne împotrivim la mântuirea adusă de Isus
03.10.2014, Vatican (Catholica) - A crede în Isus, purtătorul unui mesaj oamenilor din orice timp, sau a se refugia într-o mântuire care este rod al „poruncilor făcute de oameni” – aceasta este dilema pe care Papa Francisc a încercat să o lămurească în cursul predicii la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 3 octombrie 2014, dimineața, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Unica dorință a lui Dumnezeu este salvarea omenirii, problema este însă că deseori omul vrea să dicteze regulile mântuirii. Acesta este paradoxul dramatic istorisit de multe pagini ale Bibliei, paradox ce își atinge culmea în existența pământească a lui Cristos, citim în relatarea de pe situl Radio Vatican.
Plecând de la fragmentul luat din Evanghelia după Sfântul Luca, Pontiful a explicat cum Isus simte profundă neplăcere când lumea din unele orașe îi disprețuiește pe discipoli și întoarce spatele mesajului Său, spunându-le locuitorilor din Corazin și Betsaida: „Dacă s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon minunile care s-au făcut în voi, locuitorii lor de mult s-ar fi îmbrăcat în haine de doliu şi s-ar fi aşezat în cenuşă în semn de pocăinţă”. În această severă și amară comparație este sintetizată „toată istoria mântuirii”, a reliefat Papa. După cum i-au refuzat și ucis pe profeții de dinaintea Lui, „pentru că erau incomozi”, tot la fel au făcut și cu Isus. „Este drama împotrivirii la a fi mântuiți”, declanșată de capii poporului.
„Chiar clasa conducătoare este cea care închide lumii porțile prin care Dumnezeu vrea să ne mântuiască. Astfel se înțeleg dialogurile dintre Isus și clasa conducătoare din timpul Său: se ceartă, îl pun la încercare, îi întind capcane pentru a vedea dacă ar putea cădea… toate acestea din cauza împotrivirii la mântuire. Isus le spune: ‘Eu nu vă înțeleg. Sunteți precum acei copii: v-am cântat din flaut și n-ați dansat; v-am cântat un cântec de jale și nu ați plâns. Dar ce doriţi?’ [Răspunsul:] ‘Dorim ca mântuirea să fie făcută în felul nostru’. Există mereu această închidere față de modul lui Dumnezeu de a împlini mântuirea.”
Pontiful a spus că, față de clasa conducătoare, comportamentul „poporului credincios” este altfel, acesta înțelegând și acceptând mântuirea adusă de Isus. Mântuire care, dimpotrivă, pentru responsabilii poporului se reduce la îndatorirea celor 613 norme create „de febra intelectuală și teologică”. „Ei nu cred în milostivire și în iertare: cred în sacrificii. ‘Îndurare vreau, nu jertfe’. Cred în ceva ordonat, bine pus la punct, foarte clar. Aceasta este drama împotrivirii la mântuire. Și noi, fiecare dintre noi, avem înăuntru această dramă, însă ne va face bine să ne întrebăm: cum doresc eu să fiu mântuit? După propriul mod? După modalitatea unei spiritualități care este bună, care îmi face bine, dar care este fixă, fiind totul clar și fără risc?”
„Sau doresc să fiu mântuit în mod divin, adică pe calea lui Isus care ne surprinde întotdeauna și care ne deschide mereu porțile acelui mister al Atotputerniciei lui Dumnezeu, reprezentată de milostivire și iertare?” Papa a insistat spunând că „ne va face bine să ne gândim că această dramă există în inima noastră”, reflectând asupra faptului că se întâmplă să confundăm „libertatea cu autonomia”, alegând mântuirea pe care o considerăm „justă”. În finalul predicii, Papa Francisc ne-a îndemnat să ne întrebăm dacă noi credem că Isus este Învăţătorul care ne învață mântuirea și dacă noi manifestăm împotrivire faţă de mântuirea dată gratuit de Isus, prin gratuitatea Tatălui.
