Sinod 2014: A noua sesiune generală
10.10.2014, Vatican (Catholica) - În timpul celei de-a noua sesiuni generale, ce a avut loc în această dimineaţă, au fost audiate 15 intervenţii (6 de la cupluri şi 9 de la auditori individuali), aproape toţi laici angajaţi în pastoraţia familiei, în bioetică şi în ecologie umană. Provenind din diferite ţări ale lumii şi reprezentând aproape toate continentele, auditorii au adus Adunării mărturia lor vie despre apostolatul pentru familie pe care îl practică zi de zi.
Mai întâi s-au menţionat dificultăţile prin care trec familiile care trăiesc în Orientul Mijlociu, în special în Irak: numeroasele conflicte au avut repercusiuni grave asupra familiilor, divizate de moartea unora dintre membri, forţate să emigreze în căutarea unui loc sigur unde să supravieţuiască, lipsite de un viitor pentru tinerii care şi-au părăsit şcolile şi pentru bătrânii care au fost abandonaţi. Unitatea familiei creştine în Orientul Mijlociu este profund afectată, cu consecinţe şi pentru unitatea socială şi naţională a ţărilor din regiune. În faţa acestor situaţii dramatice, Biserica reprezintă cu adevărat un liman sigur, o „familie de familii” care oferă mângâiere şi speranţă. Este de asemenea nevoie să fie pregătite cuplurile căsătorite ca „mediatoare” ale păcii şi reconcilierii.
Un alt punct subliniat de auditori a fost nevoia ca Biserica să îi asculte mai mult pe laici în căutarea de soluţii la problemele familiilor, în special în legătură cu sfera intimităţii în viaţa cuplurilor. De aceea este important să existe sinergie între lumea academică şi lumea pastorală, pentru a forma nu „tehnicieni” ci mai degrabă operatori pastorali care ştiu şi înţeleg cum să promoveze temele familiei şi vieţii printr-o solidă viziune catolică antropologică de ansamblu. Mai mult, auditorii au remarcat nevoia unui dialog mai mare între Biserică şi stat, şi prin eforturile credincioşilor laici care, fără motivaţia ambiţiei personale, ştiu cum să promoveze protejarea drepturilor familiei şi apărarea vieţii, lucrând pentru un stat cu o faţă umană. Laicii, s-a remarcat, trebuie să fie activi şi competenţi în apărarea publică a valorilor vieţii şi familiei.
Intervenţiile s-au concentrat pe nevoia pregătirii adecvate şi permanente a preoţilor în legătură cu temele referitoare la familie, în special cu deschiderea faţă de viaţă, pentru ca să fie capabili să explice şi să vorbească în mod natural şi clar despre iubirea conjugală. S-a remarcat de asemenea că planificarea familială naturală, dacă este explicată în profunzime, evidenţiind valoarea ei pozitivă, poate întări viaţa de cuplu. S-a reafirmat că predicile, dacă sunt bine pregătite, pot asigura participarea mai deplină a credincioşilor la celebrarea Liturghiei.
Un alt punct de pornire pentru reflecţie a aruncat lumină asupra importanţei mărturiei: tinerii nu au nevoie de teorie, s-a spus, ci ei înţeleg clar centralitatea familiei dacă este arătată chiar de familii, martori credibili şi subiecţi ai evanghelizării. Adunarea a reflectat asupra nevoii cuplurilor de a fi însoţite printr-o adecvată asistenţă pastorală atât după căsătorie cât şi înainte. Auditorii au dat glas apoi suferinţei celor care au pierdut un membru al familiei: văduvi şi văduve, orfani sau părinţi care au pierdut un copil. Pentru aceste persoane, însoţirea Bisericii este fundamentală, prin grupuri de sprijin şi împărtăşire, pentru ca ei să nu se piardă în suferinţa profundă a pierderii şi în teama de un „deşert” al emoţiilor, ci să rămână fermi în credinţa lor.
S-a mai vorbit despre importanţa „ecologiei umane”, ce ajută la combaterea efectelor negative ale globalizării economice, care adesea propune modele contrare doctrinei catolice. Participanţii au condamnat cu fermitate toate formele de violenţă domestică, în special în relaţie cu femeile, arătând că acest fenomen se întâmplă în special în rândul tinerilor. La final a fost subliniată nevoia de comunicare în sânul familiilor, de împărtăşire între cupluri, de participare a ambilor părinţi la educarea copiilor şi mai presus de toate de rugăciune între pereţii casei, toate contribuind la întărirea unităţii familiei.
