Papa Francisc: Nu putem fi creştini fără harul Duhului Sfânt
23.10.2014, Vatican (Catholica) - „Nu putem fi creştini fără harul Duhului Sfânt”, dătător al forţei de a iubi, a subliniat Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată joi, 23 octombrie 2014, dimineaţă, în capela Casei Sfânta Marta, din Vatican. Inspirându-se din prima lectură a Liturghiei zilei, luată din Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Efeseni 3,14-21, în care Apostolul Paul descrie experienţa propriei credinţe în Isus Cristos, trăire care îl determină să lase totul pentru a ajunge să fie „înrădăcinat şi întemeiat în iubirea faţă de Isus Cristos”. Actul său este de adoraţie, căci spune: „îmi plec genunchii înaintea Tatălui, de la care îşi trage numele orice familie în cer şi pe pământ, ca să vă dea puterea, după bogăţia gloriei Sale”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
În descrierea sa, Sfântul Apostol Paul foloseşte „un limbaj fără limite” pentru a vorbi despre înţelegerea dragostei lui Cristos, preamărindu-l pe cel care „prin puterea Lui poate realiza în noi infinit mai mult decât suntem în stare să cerem sau şi numai să ne închipuim”. Papa Francisc a continuat: „Îi cere Tatălui ca Duhul să vină şi să ne întărească, să ne dea forţă. Nu se poate merge mai departe fără forţa Duhului Sfânt. Forţele noastre sunt slabe. Nu putem fi creştini fără harul Duhului, căci este tocmai Duhul Sfânt cel care ne schimbă inimile şi ne face că continuăm pe calea virtuţii pentru împlinirea poruncilor”.
Apoi îi cere Tatălui un alt har: prezenţa lui Isus Cristos, care să locuiască în inimile noastre, încât să rămânem „înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire”: „Aceasta este o trăire mistică a Apostolului Paul, care ne învaţă rugăciunea de laudă şi de adoraţie. În faţa nimicniciei noastre şi a multor interese egoiste, Paul izbucneşte în această rugăciune de laudă, în acest act de adoraţie şi îi cere Tatălui să ni-l trimită pe Duhul pentru a ne da puterea de a merge mai departe, pentru a ne face să înţelegem iubirea lui Cristos şi pentru ca Isus să ne întărească în iubire. Apostolul Paul îi mulţumeşte lui Dumnezeu Tatăl pentru că realizează în noi infinit mai mult decât suntem în stare să cerem sau şi numai să ne închipuim. Este o rugăciune frumoasă… foarte frumoasă.”
Sfântul Părinte a încheiat predica spunând: „Cu o astfel de viaţă interioară se înţelege cum Paul a abandonat totul, ca pe ceva lipsit de valoare, pentru a-l câştiga pe Cristos. Şi nouă ne face bine să gândim astfel şi să-l adorăm pe Dumnezeu. Ne face bine să-l lăudăm pe Dumnezeu şi să pătrundem în această lume de deschidere, de amploare, de generozitate şi de iubire. Ne face bine pentru că astfel putem să continuăm în spiritul marii porunci – a poruncii care stă la baza tuturor celorlalte: iubirea; iubirea de Dumnezeu şi de aproapele.”
