Papa emerit: Dialogul nu poate substitui misiunea

29.10.2014, Vatican (Catholica) - Când Papa Benedict al XVI-lea şi-a anunţat retragerea în februarie 2013, a spus că îşi va continua slujirea printr-o „viaţă dedicată rugăciunii”. A avut puţine apariţii publice de la părăsirea funcţiei, iar cuvintele publice, rostite sau scrise, au fost şi mai puţine. Tăcerea sa a fost cumva ruptă pe 21 octombrie, când secretarul său personal, Arhiepiscopul Georg Ganswein, a citit un discurs scris de Papa emerit cu ocazia dedicării Aulei Magna a Universităţii Pontificale Urbaniana. Universitatea aparţine de Congregaţia pentru Evanghelizarea Popoarelor, iar aula a fost dedicată Pontifului de origine germană ca „gest de recunoştinţă” pentru ceea ce Papa Benedict „a făcut pentru Biserică, atât ca expert în Conciliu, cât şi ca profesor, ca prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, iar apoi prin magisteriul său”.

În discursul său, Papa emerit spune că dialogul cu alte religii nu înlocuieşte datoria răspândirii Evangheliei către culturile ne-creştine, subliniind că adevărata motivaţie pentru activitatea misionară nu este creşterea Bisericii în dimensiune ci împărtăşirea bucuriei cunoaşterii lui Cristos. „Domnul înviat le-a cerut Apostolilor Săi, şi prin ei discipolilor Lui din toate vremurile, să ducă cuvântul Său până la capătul pământului şi să facă discipoli din toate neamurile. ‘Mai este validă această invitaţie astăzi?’, se întreabă astăzi mulţi dinăuntrul şi dinafara Bisericii. ‘Mai este misiunea valabilă astăzi? Nu ar fi mai potrivite întâlnirile de dialog între religii şi slujirea împreună a cauzei păcii?’ Contra-întrebarea este: ‘Poate dialogul să substituie misiunea?’ Mulţi consideră astăzi că religiile trebuie să se respecte între ele şi, prin dialog, să devină o forţă unitară pentru pace. După acest mod de gândire, se consideră de regulă că diferitele religii sunt variante ale uneia şi aceleiaşi realităţi.”

„Problema adevărului, care iniţial îi motiva pe creştini mai mult decât orice altceva, ajunge aici pusă între paranteze. Se presupune că adevărul autentic despre Dumnezeu este în ultimă instanţă de neatins şi că în cel mai bun caz inefabilul poate fi reprezentat printr-o varietate de simboluri. Această renunţare la adevăr pare realistă şi utilă pentru pacea dintre religii la nivel mondial. Dar cu toate acestea este letală credinţei. În fapt credinţa îşi pierde caracterul de legământ şi seriozitatea ei, totul fiind redus la simboluri interschimbabile, capabile să refere doar distant misterul inaccesibil al divinului.” Papa Benedict mai scrie că unele religii, în special „religiile tribale” sunt „în aşteptarea întâlnirii cu Isus Cristos”, dar această „întâlnire este reciprocă. Cristos aşteaptă istoria lor, înţelepciunea lor, viziunea lor asupra lucrurilor.” Această întâlnire poate şi să dea o viaţă nouă creştinismului, care a obosit în ţările lui istorice. „Îl proclamăm pe Isus Cristos nu pentru a strânge cât mai mulţi membri posibil pentru comunităţile noastre, şi cu atât mai puţin pentru a acumula putere”, scrie Pontiful emerit. „Vorbim despre El deoarece simţim datoria de a transmite această bucurie care ne-a fost dată.”