Semnarea Declaraţiei comune de către Papa Francisc şi Patriarhul Bartolomeu I
01.12.2014, Istanbul (Catholica) - La încheierea Sfintei Liturghii ortodoxe celebrate în biserica patriarhală Sf. Gheorghe, la care a asistat Papa Francisc, Sfântul Părinte şi Patriarhul Bartolomeu au mers în Palatul patriarhal pentru binecuvântarea ecumenică, după care a urmat, în Sala Tronului, citirea şi semnarea Declaraţiei comune prin care cei doi lideri bisericeşti şi-au reafirmat angajamentul pentru unitate şi au lansat un apel la pace în Orientul Mijlociu şi Ucraina. Ei şi-au exprimat cu putere „dorinţa de a continua să mergem împreună cu scopul de a depăşi, cu iubire şi încredere, obstacolele care ne despart”.
„Exprimăm intenţia noastră sinceră şi fermă”, se citeşte în Declaraţia comună, „ascultând de voinţa Domnului nostru Isus Cristos, de a intensifica eforturile noastre pentru promovarea unităţii depline între toţi creştinii şi mai ales între catolici şi ortodocşi. În afară de aceasta, dorim să susţinem dialogul teologic promovat de Comisia Mixtă Internaţională, care, instituită exact cu treizeci şi cinci de ani în urmă de Patriarhul ecumenic Dimitrios şi de Papa Ioan Paul al II-lea, aici, la Fanar, tratează actualmente chestiunile cele mai dificile care au marcat istoria diviziunii noastre şi care cer un studiu atent şi aprofundat. În acest scop, asigurăm rugăciunea noastră ferventă ca Păstori ai Bisericii, cerând credincioşilor să se unească cu noi în invocaţia comună ca ‘toţi să fie una… pentru ca lumea să creadă’ (Ioan 17,21).”
Papa Francisc şi Patriarhul Bartolomeu I şi-au exprimat apoi preocuparea comună faţă de situaţia din Irak, din Siria şi din întregul Orient Mijlociu, uniţi „în dorinţa de pace şi de stabilitate şi în voinţa de a promova rezolvarea conflictelor prin dialog şi reconciliere”. De aici apelul la cei care au „responsabilitatea destinului popoarelor pentru ca să intensifice angajarea lor pentru comunităţile care suferă şi să le permită, inclusiv celor creştine, să rămână în ţara lor de baştină. Nu ne putem resemna cu un Orient Mijlociu fără creştini, care acolo au mărturisit numele lui Isus timp de două mii de ani. Mulţi fraţi ai noştri sunt persecutaţi şi au fost constrânşi cu violenţa să lase casele lor. Pare chiar că s-a pierdut valoarea vieţii umane şi că persoana umană nu mai are importanţă şi poate fi sacrificată altor interese. Şi toate acestea, în mod tragic, întâlnesc indiferenţa multora.”
Cei doi subliniază valoarea ecumenismului suferinţei: „Aşa cum sângele martirilor a fost sămânţă de forţă şi de fertilitate pentru Biserică, tot aşa şi împărtăşirea suferinţelor zilnice poate să fie un instrument eficace de unitate. Situaţia teribilă a creştinilor şi a tuturor celor care suferă în Orientul Mijlociu cere nu numai o rugăciune constantă, ci şi un răspuns corespunzător din partea comunităţii internaţionale.” Este afirmată şi importanţa „promovării unui dialog constructiv cu islamul, bazat pe respectul reciproc şi pe prietenie. Inspiraţi de valori comune şi întăriţi de un sentiment fratern genuin, musulmanii şi creştinii sunt chemaţi să lucreze împreună din iubire faţă de dreptate, de pace şi de respectarea demnităţii şi a drepturilor oricărei persoane, în special în regiunile unde ei, odinioară, au trăit timp de secole într-o coexistenţă paşnică şi acum suferă împreună în mod tragic datorită ororilor războiului.”
Pontiful şi Patriarhul îi îndeamnă, aşadar, „pe toţi liderii religioşi să continue şi să întărească dialogul interreligios şi să facă orice efort pentru a construi o cultură a păcii şi a solidarităţii între persoane şi între popoare”. Declaraţia comună se încheie cu un apel la pace în Ucraina, „o ţară cu o veche tradiţie creştină, şi facem apel la părţile implicate în conflict să caute drumul dialogului şi al respectării dreptului internaţional pentru a pune capăt conflictului şi a permite tuturor ucrainenilor să trăiască în armonie”.
