Pr. Anton Lucaci: Ave, Maria! Imn de laudă şi speranţă
09.12.2014, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia din Iaşi anunţă apariţia cărţii Ave, Maria! Imn de laudă şi speranţă, scrisă de pr. Anton Lucaci. Cartea apare în colecţia „Mici tratate de spiritualitate”, formatul 11×17, are 60 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (LibrariaSapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 5 lei.
Se pune deseori întrebarea: „Cum este mai bine să ne rugăm? Care este cea mai eficientă, cea mai bună tehnică de rugăciune?” O tehnică a rugăciunii exista încă de la misticii creştini, începând cu Sfântul Paul până la Sfântul Benedict, precum şi de la toţi acei apostoli necunoscuţi, care de douăzeci de veacuri au iniţiat popoarele în tainele trăirii vieţii religioase. Dumnezeul lui Platon era inaccesibil în măreţia lui. Cel al lui Epictet se confunda cu sufletul lucrurilor. Contrar acestor concepţii, creştinismul este cel care l-a apropiat pe Dumnezeu omului; putem spune că i-a oferit o înfăţişare. A făcut din el Tatăl nostru, fratele nostru, Mântuitorul nostru. Pentru a ajunge la Dumnezeu nu mai sunt necesare ceremoniale şi sacrificii sângeroase ca în alte vremuri. Tehnica rugăciunii s-a simplificat.
Rugăciunea implică efortul de a tinde către Dumnezeu. Acest efort trebuie să fie şi afectiv, nu doar intelectual. Fie rugăciunea scurtă sau lungă, rostită sau numai gândită, ea trebuie să fie asemenea unei conversaţii dintre un copil şi tatăl său. De fapt, ne rugăm în acelaşi fel în care iubim, adică cu toată fiinţa noastră. Pentru ca rugăciunea să fie eficientă, este necesară o anumită pregătire sufletească, să existe o bună relaţie cu noi şi cu aproapele nostru, dar şi umilinţă înaintea lui Dumnezeu. Mons. Anton Lucaci, în lucrarea Ave, Maria! Imn de laudă şi speranţă, pe care o prezentăm cititorilor noştri, vorbeşte despre o astfel de rugăciune, o rugăciune foarte îndrăgită de credincioşii creştini, şi anume „Bucură-te, Marie!” Autorul spune că „cine vorbeşte sau scrie despre Preasfânta Fecioară Maria se aseamănă cu acela care intră într-o grădină pentru a culege aceleaşi flori pe care le-au strâns şi alţii înaintea sa”. Astfel, intenţia autorului, în aceste pagini, a fost aceea de a aduna câteva dintre „aceste flori”, punându-le în ordinea cuvintelor din rugăciunea „Ave, Maria”.
De asemenea, autorul afirmă că această rugăciune despre care tratează este printre primele rugăciuni pe care le învăţăm în timpul copilăriei noastre: „o rugăciune simplă şi curată ca apa de izvor”. Încă de la început, Biserica a înconjurat-o pe Maica Domnului cu un deosebit afect şi cu o aleasă veneraţie. Pr. Anton Lucaci, luând fiecare cuvânt, fiecare expresie a acestei frumoase rugăciuni şi explicându-le, doreşte să scoată în evidenţă, în primul rând, frumuseţea şi eficacitatea ei, dar şi importanţa veneraţiei faţă de Sfânta Fecioară, mai ales prin recitarea acestei rugăciuni. Invitaţia autorului este aceea de a ne adresa Mariei prin această rugăciune ca ea să ne ajute să-l primim pe Cristos cu însăşi iubirea ei, spre a-l purta ca şi ea la cei care îl aşteaptă.
Recomandăm aceste frumoase reflecţii despre „Salutarea Îngerească” (aşa cum mai este numită), tuturor celor care vor să aprofundeze această rugăciune mariană, precum şi celor care respectă, venerează, îndrăgesc numele Mariei, nume care, după părerea multor teologi, are o energie, o forţă supranaturală atunci când este rostit cu dragoste şi pietate în rugăciune. Acest nume binecuvântat, Maria, poartă în sine misterul aceleia care i-a dat Fiului lui Dumnezeu carnea şi sângele, fiind totodată mama noastră, a tuturor. (prezentare semnată de Laurenţiu Turbuc)
