Zi de reculegere pentru seminariştii din Iaşi
19.03.2015, Iaşi (Catholica) - Pentru seminariştii Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, ziua de sâmbătă, 14 martie 2015, a fost una deosebită, căci au avut ocazia să petreacă mai mult timp alături de Isus Cristos, Marele Preot, cel pe care ei doresc să îl imite şi să îl predice lumii. Sub îndrumarea pr. Adrian Ciobanu, seminariştii au reflectat asupra importanţei rugăciunii şi Euharistiei, meditaţiile ţintind spre evidenţierea rolului pe care acestea îl au în formarea viitorilor preoţi şi în pastoraţia credincioşilor.
Având drept punct de reper cuvintele: „unde este comoara noastră, acolo este şi inima noastră”, părintele a prezentat seminariştilor bucuria ce reprezintă rugăciunea sinceră adresată lui Dumnezeu. Rugăciunea este vitală pentru preoţi, căci din ea şi prin ea, acesta îşi extrage întreaga forţă în a conduce poporul spre Dumnezeu. Prin dialogul permanent cu Dumnezeu devenim curajoşi, capabili să înfruntăm orice pericol, dar mai ales, martori ai lui Isus Cristos; lumea are nevoie de exemple vii de trăire a credinţei, iar preotul este cel care joacă în comunitate rolul de învăţător al rugăciunii. Prin rugăciune putem deschide Cerul, să intrăm în camera lui Dumnezeu şi să gustăm din bucuria pe care Isus Cristos o pregăteşte celor care îi sunt fideli.
Sfânta Scriptură oferă numeroase exemple de oameni ai rugăciunii, oameni care au descoperit calea spre Dumnezeu, dar, totuşi, calea cea mai scurtă către fericire rămâne Sfânta Euharistie – o comoară extraordinară, întrucât Fiul lui Dumnezeu locuieşte în mijlocul poporului Său prin ea, o dovadă a iubirii perfecte pe care o are Isus Cristos faţă de turma sa. Acest sacrament este bucurie, este sărbătoare, iar preotul este cel care slujeşte acestei bucurii, chemând pe credincioşi la banchetul lui Cristos. Legătura preotului cu Euharistia este una impresionantă, căci din Trupul şi Sângele lui Isus preotul îşi ia întreaga sa forţă de muncă, reuşeşte să treacă peste slăbiciunile zilnice, îi este întărită speranţa şi se uneşte intim cu Marele Preot.
Isus nu vine în Euharistie ca să ne premieze, ci vine să ne dea curaj, ne sfinţeşte şi, în acelaşi timp, ne trimite să-i sfinţim pe ceilalţi – bucuria lui Isus Cristos trebuie împărtăşită cu toţi din jurul nostru, căci acolo unde este Domnul, acolo este totul. Rugăciunea şi Euharistia sunt cele care trebuie să ocupe un loc fundamental în viaţa seminaristului şi a preotului, acestea fiind singurele care dau bucurie în slujire şi transformă, astfel încât viaţa preotului devine o oglindă a vieţii lui Isus Cristos, răspândind în lume lumina vieţii veşnice. (corespondenţă publicată de David Fabian pe ITRC.ro)
