Papa Francisc: Vrem să îl vedem pe Isus
22.03.2015, Vatican (Catholica) - După vizita de ieri la Napoli, Pontiful a fost prezent astăzi la întâlnirea cu cei veniţi în Piaţa San Pietro pentru tradiţionala rugăciune de la miezul zilei „Îngerul Domnului”. Înainte Pontiful a comentat pasajul evanghelic din ritul latin. Redăm alocuţiunea papală după traducerea apărută pe situl Diecezei de Iaşi.
Iubiţi fraţi şi surori,
În această a cincea duminică din Postul Mare, evanghelistul Ioan atrage atenţia noastră cu un amănunt curios: câţiva „greci”, de religie ebraică, veniţi la Ierusalim pentru sărbătoarea Paştelui, se adresează apostolului Filip şi îi spun: „Vrem să îl vedem pe Isus” (In 12,21). În cetatea sfântă, unde Isus a mers pentru ultima dată, este multă lume. Sunt cei mici şi cei simpli, care l-au primit sărbătoreşte pe profetul din Nazaret recunoscând în El pe Trimisul Domnului. Sunt marii preoţi şi conducătorii poporului, care vor să îl elimine pentru că îl consideră eretic şi periculos. Sunt şi persoane, ca acei „greci”, care sunt curioase să îl vadă şi să ştie mai mult despre persoana sa şi despre lucrările săvârşite de El, dintre care ultima – învierea lui Lazăr – a făcut multă vâlvă.
„Vrem să îl vedem pe Isus”: aceste cuvinte, ca atâtea altele în Evanghelii, merg dincolo de episodul respectiv şi exprimă ceva universal; revelează o dorinţă care străbate epocile şi culturile, o dorinţă prezentă în inima atâtor persoane care au auzit vorbindu-se despre Cristos, dar încă nu l-au întâlnit. „Eu doresc să îl văd pe Isus”, aşa simte inima acestei mulţimi. Răspunzând indirect, în mod profetic, la acea cerere de a-l putea vedea, Isus rosteşte o profeţie care dezvăluie identitatea sa şi indică drumul pentru a-l cunoaşte cu adevărat: „A venit ora ca Fiul Omului să fie glorificat” (In 12,23). Este ora Crucii! Este ora înfrângerii Satanei, principele răului, şi al triumfului definitiv al iubirii milostive a lui Dumnezeu. Cristos declară că va fi „înălţat de la pământ” (v. 32), o expresie cu dublă semnificaţie: „înălţat” pentru că este răstignit şi „înălţat” pentru că este ridicat de Tatăl în înviere, pentru a-i atrage pe toţi la sine şi a-i reconcilia pe oameni cu Dumnezeu şi între ei. Ora Crucii, cea mai întunecată din istorie, este şi izvorul mântuirii pentru cei care cred în El.
Continuând în profeţia despre Paştele său iminent, Isus foloseşte o imagine simplă şi sugestivă, aceea a „bobului de grâu” care, căzut în pământ, moare pentru a aduce rod (cf. v. 24). În această imagine găsim un alt aspect al Crucii lui Cristos: acela al rodniciei. Crucea lui Cristos este rodnică. De fapt, moartea lui Cristos este un izvor inepuizabil de viaţă nouă, pentru că poartă în sine forţa regeneratoare a iubirii lui Dumnezeu. Cufundaţi în această iubire prin Botez, creştinii pot să devină „boabe de grâu” şi să aducă rod mult dacă, asemenea lui Isus, „îşi pierd viaţa” din iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi (cf. v. 25).
Pentru aceasta, celor care şi astăzi „vor să îl vadă pe Isus”, celor care sunt în căutarea feţei lui Dumnezeu; celui care a primit o cateheză când era mic şi apoi nu a mai aprofundat-o şi poate că a pierdut credinţă; atâtora care încă nu l-au întâlnit pe Isus personal…; tuturor acestor persoane le putem oferi trei lucruri: Evanghelia; crucifixul şi mărturia credinţei noastre, sărace, dar sincere. Evanghelia: acolo îl putem întâlni pe Isus, îl putem asculta, îl putem cunoaşte. Crucifixul: semn al iubirii lui Isus care s-a dat pe sine însuşi pentru noi. Şi apoi o credinţă care se traduce în gesturi simple de caritate fraternă. Dar îndeosebi în coerenţa de viaţă între ceea ce spunem şi ceea ce trăim, coerenţă între credinţa noastră şi viaţa noastră, între cuvintele noastre şi acţiunile noastre. Evanghelia, crucifixul, mărturia. Sfânta Fecioară Maria să ne ajute să ducem aceste trei lucruri.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori,
În pofida timpului urât aţi venit mulţi, felicitări. Aţi fost foarte curajoşi, chiar şi maratoniştii sunt curajoşi, îi salut cu afect. Ieri am fost la Napoli în vizită pastorală, vreau să mulţumesc tuturor napolitanilor pentru primirea călduroasă, foarte buni. Multe mulţumiri!
Astăzi este Ziua Mondială a Apei, promovată de Naţiunile Unite. Apa este elementul cel mai esenţial pentru viaţă şi viitorul omenirii depinde de capacitatea noastră de a-l păstra şi de a-l împărtăşi. De aceea încurajez comunitatea internaţională să vegheze pentru ca apele planetei să fie ocrotite corespunzător şi nimeni să nu fie exclus sau discriminat în folosirea acestui bun, care este un bun comun prin excelenţă. Cu sfântul Francisc de Assisi spunem: „Lăudat să fii, Domnul meu, pentru sora apă, / care este foarte folositoare şi umilă şi preţioasă şi curată” (Cântecul fratelui Soare).
Îi salut pe toţi pelerinii prezenţi, îndeosebi corul „Conservatorio Profesional de Música” din Orihuela (Spania), pe tinerii de la Collège Saint-Jean de Passy din Paris, pe credincioşii din Ungaria şi grupurile muzicale din cantonul Ticino (Elveţia). Salut Ordinul Franciscan Secular din Cremona, UNITALSI din Lombardia, grupul care poartă numele episcopului martir Oscar Romero, care va fi în curând proclamat fericit; precum şi pe credincioşii din Fiumicino, pe copiii de la Prima Împărtăşanie din Sambuceto, pe tinerii din Ravenna, din Milano şi din Firenze care au primit de curând Mirul sau urmează să-l primească.
Şi acum vor repeta un gest deja făcut anul trecut: după vechea tradiţie a Bisericii, în timpul Postului Mare se încredinţează Evanghelia celor care se pregătesc pentru Botez; astfel eu astăzi vă ofer vouă care sunteţi în piaţă un cadou, o Evanghelie de buzunar. Vă va fi distribuită gratuit de câteva persoane fără locuinţă stabilă care trăiesc la Roma. Şi în asta vedem un gest foarte frumos, care îi place lui Isus: cei mai nevoiaşi sunt cei care ne dăruiesc cuvântul lui Dumnezeu. Luaţi-o şi duceţi-o cu voi, pentru a o citi adesea, în fiecare zi s-o purtaţi cu voi în geantă, în buzunar şi să citiţi din ea adesea un text în fiecare zi. Cuvântul lui Dumnezeu este lumină pentru drumul nostru! Vă va face bine acest lucru!
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
