Eveniment la Baia Mare cu ocazia Anului Vieţii Consacrate
04.05.2015, Baia Mare (Catholica) - contextul Anului dedicat Vieţii Consacrate, Ordinul Surorilor Sf. Vasile cel Mare, Provincia Inima Neprihănită a Preasfintei Fecioare Maria, a organizat la Mănăstirea Sf. Maria din Baia Mare, în perioada 1-3 mai 2015, trei zile intense de rugăciune şi conferinţe spirituale susţinute de pr. Mihai Orban SJ. Aceste zile pline de har au culminat duminică cu celebrarea Sfintei Liturghii arhiereşti, prezidată de Preasfinţitul Vasile Bizău, Episcop eparhial de Maramureş, împreună cu un sobor de preoţi, aflăm de pe BRU.ro.
Odată cu sărbătoarea Paştelui, lumea a experimentat o nouă prezenţă a lui Dumnezeu în mijlocul comunităţii, în Biserică şi în lume, a spus Preasfinţia Sa în cuvântul de învăţătură. Această prezenţă nouă este mereu răspândită şi mărturisită, însă pentru a putea să o mărturisim trebuie să o experimentăm şi noi înşine. Cele trei duminici de după sărbătoarea Paştelui au vorbit despre învierea şi întâlnirea cu Domnul cel înviat. În cea de-a patra duminică se citeşte Evanghelia vindecării unui paralitic. De aceea, astăzi îl vedem pe Mântuitorul Isus în mijlocul celor izolaţi, al bolnavilor, al celor care nu pot să participe la cult, şi deci care nu au bucuria vieţii.
Participarea la cult ne dă bucurie şi ne reînnoieşte speranţa. Fiecare duminică ne dă ocazia să-l întâlnim pe Domnul cel înviat, şi ne aduce o nouă perspectivă. Păcatul slăbănogului este probabil o lipsă a speranţei, o auto-complacere în situaţia în care era, o acceptare a stării în care era. Isus trezeşte mai întâi în bolnav dorinţa de a-şi aprinde din nou speranţa, de a-şi reînnoi credinţa, de a privi cu optimism şi în aşteptare rugătoare întâlnirea cu Domnul şi momentul harului, de aceea îl întreabă Isus: Vrei să te faci sănătos?
La sfârşit, Preasfinţitul a invocat binecuvântarea lui Dumnezeu asupra comunităţii surorilor prezente la Liturghie dar şi pentru toate comunităţile monastice, pentru a avea mereu curajul să-şi reînnoiască speranţa şi să depăşească momentele de cumpănă sau momentele mai delicate. Preasfinţitul a mai subliniat, la lumina Evangheliei proclamate la Sfânta Liturghie, că toate acestea pot fi depăşite prin credinţa statornică în cel care ne-a chemat, pe care îl mărturisim şi care este prezent în mijlocul nostru.