Papa Francisc: Credinţa adevărată face minuni, nu afaceri
29.05.2015, Vatican (Catholica) - „Credinţa autentică, cea deschisă faţă de ceilalţi şi dispusă la iertare, face minuni; Dumnezeu să ne ajute să nu cădem într-o religiozitate egoistă şi afaceristă”, este, pe scurt, ceea ce a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 29 mai 2015, dimineaţă, în capela Casei Sf. Marta din Vatican. Pontiful a făcut referinţă la lecturile biblice ale zilei din ritul roman sau latin şi a subliniat că pagina Evangheliei, luată de la Sfântul Marcu (11,12-25), propune trei feluri de a trăi reprezentate de tot atâtea imagini: a smochinului care nu dă roade, a celor care fac afaceri la templu şi a omului de credinţă, citim pe situl Radio Vatican.
Smochinul reprezintă viaţa fără roade, neputinţa de a dărui ceva. Este imaginea vieţii care nu rodeşte, care nu este în stare să facă binele. „E cel care trăieşte pentru sine, liniştit, egoist, care nu vrea probleme. Isus a blestemat smochinul pentru că era lipsit de roade, pentru că nu a făcut ce trebuia ca să dea roade. Reprezintă persoana care nu face nimic pentru a ajuta, care trăieşte mereu pentru sine, ca să nu ducă lipsă de nimic. Asemenea oameni ajung, în cele din urmă, nevrotici. Isus condamnă sterilitatea spirituală, egoismul spiritual al celui care spune: eu îmi văd de viaţa mea, caut să nu duc lipsă de nimic, iar ceilalţi să se descurce.”
Celălalt fel de a trăi, a continuat Papa Francisc, se referă la cei care îi exploatează pe alţii, la afaceriştii din Templu. „Ei se folosesc până şi de locul sacru al lui Dumnezeu ca să facă afaceri: schimbă bani, vând animale pentru jertfe. Au chiar un fel de sindicat între ei, ca să-şi apere interesele. Această stare de fapt era nu doar tolerată, ci chiar permisă de preoţii Templului”. Sunt „cei care fac din religie o afacere”. În Biblie, aminteşte Sfântul Părinte, există exemplul fiilor unui preot care „îi determinau pe oameni să facă oferte şi câştigau mult, chiar şi de la cei săraci”. În faţa acestor fapte, „Isus nu face economie de cuvinte”: „Casa mea se va numi casă de rugăciune… Dar voi aţi făcut-o peştera tâlharilor” (Marcu 11,17).
„Lumea care mergea acolo în pelerinaj să ceară binecuvântarea Domnului, să aducă jertfe, era exploatată! Preoţii nu îi învăţau acolo cum să se roage, nu le făceau cateheză. Era o peşteră de tâlhari. ‘Plătiţi şi intraţi…’ Făceau rituri goale, fără milostivire. Nu ştiu, dar ne va prinde bine să ne gândim dacă la noi se întâmplă ceva asemănător în vreun loc, nu ştiu… Este vorba de a folosi realităţile lui Dumnezeu pentru profitul propriu”. Al treilea fel de a trăi este „viaţa de credinţă”, după cum spune Isus: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! Oricine ar spune acestui munte: ridică-te şi aruncă-te în mare, şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va împlini ceea ce spune, i se va da. Tot ceea ce veţi cere în rugăciune, credeţi că aţi primit deja şi vi se va da” (Marcu 11,22-24). „Se va întâmpla”, a adăugat Papa Francisc, „chiar ceea ce noi cerem cu credinţă”.
„Este stilul de viaţă al credinţei. ‘Părinte – ar spune cineva – ce trebuie să fac pentru aceasta?’. ‘Cere de la Domnul să te ajute să faci lucruri bune, dar cu credinţă’. Cu o singură condiţie: ‘când începeţi să vă rugaţi cerând acestea şi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, iertaţi’. Este singura condiţie. Pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre (cf v. 25). Acesta este al treilea stil de viaţă. Credinţa, credinţa pentru a-i ajuta pe ceilalţi, pentru a se apropia de Dumnezeu. Aceasta este credinţa care face minuni”. „Să îi cerem Domnului”, a încheiat Papa Francisc predica, „să ne înveţe acest fel de a trăi din credinţă, să ne ajute – pe noi, pe fiecare dintre noi şi întreaga Biserică – să nu cădem niciodată în sterilitate spirituală şi afacerism”.
Imagini
