Papa Francisc: măsura progresului civilizaţiei îl dă capacitatea de apărare a vieţii
02.06.2015, Vatican (Catholica) - Sâmbătă, 30 mai, în Sala Clementină, Papa Francisc i-a primit în audienţă pe participanţii la conferinţa „Ce ştiinţă pentru ce viaţă?”, organizată în Roma de Asociaţia pentru Ştiinţă şi Viaţă şi încheiată vineri. Asociaţia aniversează 10 ani de existenţă. „Slujirea voastră în favoarea persoanei umane este importantă şi încurajatoare”, a spus Sfântul Părinte. „Într-adevăr, apărarea vieţii reprezintă o sarcină fundamentală, în special într-o societate afectată de logica negativă a rebutului. […] Pentru a proteja persoana, voi puneţi în centru două acţiuni esenţiale: a ieşi pentru a întâlni, şi a întâlni pentru a sprijini.”
„Iubirea lui Cristos ne conduce la a deveni slujitorii celor mici şi ai bătrânilor, ai fiecărui om, pentru care dreptul primordial la viaţă trebuie recunoscut şi protejat. Existenţa persoanei umane, căreia îi dedicaţi grija voastră, este de asemenea principiul vostru constitutiv; viaţa în profunzimea ei insondabilă se află la origine şi însoţeşte întreg progresul ştiinţific; miracolul vieţii este cel care provoacă mereu orice formă de presupunere ştiinţifică, readucând primatul admiraţiei şi frumuseţii. […] Reafirmăm că o societate dreaptă recunoaşte primatul dreptului la viaţă de la concepţie la sfârşitul natural. Dar aş dori să mergem dincolo de aceasta şi să ne gândim cu atenţie la timpul care uneşte începutul cu sfârşitul. De aceea, recunoscând valoarea inestimabilă a vieţii umane, trebuie de asemenea să reflectăm la modul în care ne folosim de ea.”
Papa Francisc a subliniat apoi că măsura progresului unei civilizaţii este dată de „capacitatea ei de a apăra viaţa, în special în fazele ei cele mai fragile, şi nu răspândirea instrumentelor tehnologice. Când vorbim despre om, nu trebuie să uităm niciodată atacurile asupra sacralităţii vieţii umane. Flagelul avortului este un atac asupra vieţii. Părăsirea fraţilor noştri, lăsându-i să moară în bărci pe ţărmurile Siciliei este un atac asupra vieţii. Moartea în timpul serviciului datorită nerespectării cerinţelor minime de siguranţă este un atac asupra vieţii. Moartea de foame este un atac împotriva vieţii. Terorismul, războiul, violenţele, toate sunt atacuri asupra vieţii, precum şi eutanasia. Vă încurajez să relansaţi o cultură a vieţii, care ştie cum să stabilească reţelele de încredere şi reciprocitate, şi cum să ofere perspective de pace, milostivire şi comuniune.”