Papa către studenţi: Vă conduce educaţia să fiţi păzitorii fraţilor voştri?
07.07.2015, Quito (Catholica) - caţia universitară, a spus Papa Francisc, nu este pentru prestigiu sau pentru a face bani, ci mai degrabă pentru a învăţa cum să trăieşti în solidaritate cu alţii şi cu lumea, în special cu cei săraci şi dezavantajaţi. Afirmaţia a fost făcută astăzi, în Quito, la întâlnirea cu reprezentanţii şcolilor şi universităţilor, la Universitatea Catolică Pontificală Ecuador. Este a doua sa zi plină din călătoria de nouă zile în America Latină.
Sfântul Părinte a făcut referire la recenta sa enciclică, Laudato si’, îndemnându-i pe tineri şi pe educatori să aibă grijă de fraţii şi surorile lor şi de lumea încredinţată nouă de Dumnezeu. „Cum îi ajutăm pe tinerii noştri să nu vadă titlurile universitare ca sinonim cu un statut mai înalt, cu banii sau cu prestigiul social?”, a întrebat el. „Cum putem face ca educaţia lor să conducă la o mai mare responsabilitate în faţa problemelor de astăzi, a nevoilor săracilor, a preocupărilor faţă de mediu?” Şi a continuat: „Am o întrebare şi pentru voi, dragi studenţi. Voi sunteţi prezentul şi viitorul Ecuadorului, sămânţa viitorului societăţii voastre. Înţelegeţi că acest timp de studiu nu este doar un drept, ci şi un privilegiu? Câţi dintre prietenii voştri, cunoscuţi sau necunoscuţi, ar dori să vă ia locul aici, dar din diferite motive nu o fac? În ce măsură studiile voastre vă ajută să simţiţi solidaritatea cu ei?”
Papa Francisc s-a referit apoi la Evanghelie şi la Cartea Genezei, vorbind despre misiunea noastră comună de a avea grijă unii de alţii şi de pământ. „Dumnezeu nu ne dă doar viaţă: ne dă şi pământul, ne dă întreaga creaţie”, a spus el. „Nu dă omului doar un partener şi posibilităţi nenumărate: el dă de asemenea fiinţelor umane o sarcină, le dă o misiune. Îi invită să fie parte la munca Sa creativă şi spune: cultivaţi-o! Vă dau seminţele, pământul, apa şi soarele. Vă dau mâinile voastre şi pe cele ale fraţilor şi surorilor voastre. Aici sunt, sunt ale voastre. Este un dar, un cadou, o ofertă. Nu este ceva ce se obţine sau cumpără. Ne precede şi va fi aici mult după noi. Lumea este un dar dat nouă de Dumnezeu pentru ca, împreună cu El, să o facem a noastră. Dumnezeu nu doreşte creaţia pentru Sine, ca să se vadă reflectat în ea. Dimpotrivă: creaţia este un dar de împărtăşit. Este spaţiul dăruit de Dumnezeu nouă pentru a edifica unii cu alţii, pentru a construi un ‘noi’. Lumea, istoria, întreg timpul – acesta este contextul în care noi construim acest ‘noi’ cu Dumnezeu, cu ceilalţi, cu pământul.”
Papa a vorbit despre învăţăturile din Laudato si’, subliniind că mediul uman şi mediul natural sunt interconectate. A spus că „aşa după cum ambele se pot deteriora, putem spune că ele se pot sprijini unul pe altul şi să se schimbe în mai bine. Această relaţie reciprocă poate să ducă la deschidere, transformare şi viaţă.” Sfântul Părinte a mers în principiu pe linia discursului pregătit, având însă şi nişte comentarii libere. De exemplu când a vorbit despre grija pentru ceilalţi a amintit de iernile reci din Roma, spunând că în Roma, nu departe de Vatican, un am al străzii a murit de frig. Şi nu a ajuns în ştiri, nu au fost reportaje, în timp ce fluctuaţiile pieţii devin ştiri internaţionale. „Un lucru este sigur: nu mai putem întoarce spatele realităţii, fraţilor şi surorilor, mamei pământ”, a spus el. „Este greşit să ne ascundem de ce se întâmplă în jurul nostru, ca şi cum anumite situaţii nu ar exista sau nu ar avea de-a face cu noi.”
„Din nou şi din nou simţim urgenţa întrebării pe care Dumnezeu i-a pus-o lui Cain: Unde este fratele tău? Dar mă întreb dacă răspunsul nostru continuă să fie: Dar cine sunt eu? Păzitorul fratelui meu?” Pontiful şi-a încheiat discursul şi a condus rugăciunea Tatăl nostru. Şi pentru că toţi de acolo erau „bine educaţi”, a spus că nu se poate pleca din „casă” fără a o saluta pe mamă, aşa că s-au întors spre o imagine a Fecioarei Maria şi s-au rugat ei.
Imagini
