Papa s-a întâlnit cu Mişcarea Euharistică de Tineret (II)
09.08.2015, Vatican (Catholica) - A fost mare sărbătoare vineri, 7 august 2015, în Aula Paul al VI-lea în Vatican, când 1500 de tineri din Mișcarea Euharistică de Tineret (MEG), promovată de iezuiți, l-au întâlnit pe Papa Francisc la centenarul de întemeiere. MEG, la Roma pentru întâlnirea sa mondială cu tema „Pentru ca bucuria mea să fie în voi”, este ramura de tineret a Apostolatului Rugăciunii, născut la Lourdes din intuiția unui iezuit francez și astăzi prezent în 56 de țări. Papa a răspuns la întrebările adresate de șase tineri. Un amplu material despre eveniment a apărut pe Ercis.ro, de unde îl preluăm în două părți. Iată a doua parte.
Papa Francisc a răspuns în continuare tânărului care l-a întrebat dacă vede semne reale de bucurie în Biserică, în lume, pentru acest al XXI-lea secol: „Dar, semnele există” și un „semn de speranță” este „a vedea tineri ca voi care cred că Isus este în Euharistie, care cred că iubirea este mai puternică decât ura, că pacea este mai puternică decât războiul, că respectul este mai puternic decât conflictul, că armonia este mai puternică decât tensiunile… Aceasta este o speranță, acest lucru mie îmi dă bucurie! […] În această lume există atâtea războaie. Suntem într-un război: eu mă repet mult spunând că acesta este al treilea război mondial, pe bucăți, nu este așa? Dar suntem în război. Și acest lucru este negativ. Dar există semne de speranță și există semne de bucurie”.
Papa, vorbind despre conflictele în familie și între generații, a invitat să-și amintească de bunici: „bunicii sunt «marii uitați» din acest timp. Acum un pic mai puțin, aici în Italia, pentru că de vreme ce nu există loc de muncă și eu au pensie… își amintesc de bunici! Dar bunicii sunt «marii uitați» și bunicii sunt amintirea unei familii, amintirea țării, amintirea credinței, pentru că ei sunt cei care ne-o dau nouă. Bunicii. Și eu vă adresez o întrebare: voi vorbiți cu bunicii voștri? (Răspund: da!) Voi îi întrebați pe bunici…: «Dar bunicule, bunico, cum a fost aceea? Cum se face aceasta? Ce făceai tu?» Faceți așa! Faceți așa! Pentru că bunicii sunt un izvor de înțelepciune, pentru că au amintirea vieții, amintirea credinței, amintirea tensiunilor, amintirea conflictelor… Și sunt buni, bunicii! Mie îmi place mult să vorbesc cu bunicii”. Apoi a povestit o întâmplare: „alaltăieri, în piață, la una dintre audiențele de miercuri, eram în papamobil și am văzut o bunicuță, acolo, bătrână: se vedea că era bătrână! Dar avea ochii strălucind de bucurie. Și am spus să oprească papamobilul și am coborât. Și am mers ca să o salut. Și zâmbea. «Dar, bunică, spuneți-mi: câți ani aveți dumneavoastră?» – «92!» – «Ah, bine, foarte bine, eh? Bucuroasă! Dar, dați-mi rețeta cum se ajunge la 92 de ani așa!». Și mi-a spus: «Știți, mănânc colțunași!». Și apoi a adăugat: «Și îi fac eu!». Aceasta este o întâmplare pentru a vă spune că a-i vizita pe bunici este mereu o surpriză. Bunicii ne surprind mereu: știu să ne asculte, au răbdare.” Și „când bunicii trăiesc în casă, ajută mult la rezolvarea tensiunilor, normale într-o familie. Nu îi uitați pe bunici!”
Apoi Papa a răspuns la întrebarea despre prietenia cu Isus: dacă în această relație de prietenie trebuie să ne așteptăm în schimb și la o manifestare a prezenței Sale: „O prietenie este mereu în doi: eu sunt prietenul meu și tu ești prietenul meu. Și Isus se manifestă mereu – am vorbit despre aceasta – în pacea Sa. Dacă tu te apropii de Isus, îți dă o pace, îți dă o bucurie. Și când tu îl întâlnești pe Isus – în rugăciune, într-o faptă bună, într-o faptă de ajutorare a altuia; există atâtea maniere pentru a-l găsi pe Isus… – vei simți pacea și bucuria. Aceasta este manifestarea… Așa este… dar tu trebuie să îl cauți fie în rugăciune, fie în Euharistie, în viața zilnică, în responsabilitatea îndatoririlor tale și în căutarea celor mai nevoiași și ajutorarea lor: acolo este Isus! Și te va face să simți asta. Uneori vei simți ceea ce este propriu numai pentru întâlnirea cu Isus: uimirea! Uimirea de a-l întâlni pe Isus. A-l întâlni pe Isus: acest cuvânt să nu îl uitați, vă rog. A-l întâlni pe Isus!”
„Să ne gândim la ziua aceea: era ora 10.00 dimineața, Isus trecea și Ioan și Andrei erau cu Ioan Botezătorul, discutau, acolo, despre atâtea lucruri. Și Ioan Botezătorul a spus: «Acela este, acela, Mielul lui Dumnezeu!». Și ei, curioși, au mers după Isus, pentru a-l căuta. Este curiozitatea… Și Isus face ca și cum nu s-ar întâmpla nimic și li se adresează lor și le spune: «Ce căutați?» – «Dar unde trăiești?» – «Veniți!». Și ei au rămas – spune Evanghelia – cu Isus toată ziua. Ce s-a întâmplat după aceea? Andrei a mers repede la fratele său Petru: era plin de bucurie, o bucurie mare; era plin de uimire pentru că l-a întâlnit pe Isus. Și spune: «L-am întâlnit pe Mesia!» Și Ioan a făcut același lucru cu Iacob. Așa este. Întâlnirea cu Isus îți dă acea uimire. Este prezența Sa. Apoi trece, dar îți lasă pacea și bucuria. Nu uitați niciodată aceasta: uimire, pace, bucurie! Este Isus! Aceasta este răsplata.”
Apoi o altă întrebare: ce ar spune tinerilor pentru ca să descopere profunzimea Euharistiei. „Mereu ajută gândul la Ultima Cină. Și acel cuvânt pe care Isus l-a spus când a dat pâinea și vinul, Trupul Său și Sângele Său: «Faceți aceasta în amintirea Mea»… Amintirea lui Isus prezent acolo; amintirea lui Isus care, la fiecare Liturghie, este acolo și ne mântuiește acolo; amintirea acelui gest al lui Isus, care după aceasta a mers în Grădina Măslinilor ca să înceapă Pătimirea Sa. Amintirea unei iubiri așa de mari care și-a dat viața pentru mine! Fiecare dintre noi poate spune aceasta. Harul amintirii, despre care am vorbit când am vorbit despre bunici. Harul amintirii: amintirea a ceea ce a făcut Isus. Nu este numai ritual, nu este o ceremonie… Există ceremonii foarte frumoase, ceremonii militare, culturale: nu, nu! Este un alt lucru: înseamnă a merge acolo, pe Calvar, unde Isus și-a dat viața pentru mine. Fiecare trebuie să spună aceasta și cu această amintire, văzându-l pe Isus, primind Trupul și Sângele lui Isus, tu aprofundezi misterul Euharistiei.”
„«Eh, părinte, când eu merg la Liturghie, mă plictisesc…»”. Așa se întâmplă dacă se trăiește Liturghia ca un simplu rit, a spus Sfântul Părinte. Pentru a aprofunda misterul Euharistiei, Papa subliniază acest verb: „amintește-ți”. „Amintește-ți de Isus Cristos. Amintește-ți de Isus Cristos. Dar când sunt la Liturghie, acolo, când își dă viața pentru Mine. Și astfel aprofundezi misterul. Și apoi când nu mergi la Liturghie, dar mergi să te rogi în fața tabernacolului, amintește-ți că El este acolo și că și-a dat viața pentru tine. Amintirea. A fost sfatul pe care Isus l-a dat ucenicilor Săi: «Faceți aceasta în amintirea mea». Adică de fiecare dată când faceți această celebrare, amintiți-vă de Mine; de fiecare dată când mergeți să vă rugați în fața tabernacolului, amintiți-vă de aceasta.”
Apoi Papa a încheiat: „gândiți-vă la aceste cuvinte: tensiune-dialog; conflict-respect-dialog; răsplata prezenței lui Isus – prietenia cu Isus: pace și bucurie; întâlnirea cu Isus: uimire, bucurie, pace, înainte; a aprofunda Euharistia: amintirea a ceea ce a făcut Isus. Și astfel veți merge înainte. Lumea are atâtea lucruri urâte, suntem în război; dar există și atâtea lucruri frumoase și atâtea lucruri bune și atâția sfinți ascunși în poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu este prezent. Dumnezeu este prezent și există atâtea, atâtea motive de speranță pentru a merge înainte. Curaj și înainte! Putem, înainte de a da binecuvântarea, să cerem ajutor Sfintei Fecioare Maria deoarece copiii când încep să meargă caută mâna mamei pentru ca să nu greșească drumul. Și noi trebuie să mergem pe drumul vieții cu mâna mamei. Să o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria, fiecare în propria limbă: Bucură-te, Marie…”
Imagini
