Papa Francisc: Rugăciunea și munca trebuie să fie în armonie în familie
20.08.2015, Vatican (Catholica) - 
În cadrul audienței generale de miercuri, 19 august 2015, din Aula Paul al VI-lea, din Vatican, după ce a reflectat miercurea trecută asupra valorii sărbătorii în viața de familie, Papa Francisc s-a oprit asupra „elementului complementar, care este cel al muncii. Ambele fac parte din planul creator al lui Dumnezeu, sărbătoarea și munca”. „Munca, se spune în mod obișnuit, este necesară pentru a menține familia, pentru a-i crește pe copii, pentru a asigura celor dragi o viață demnă. Despre o persoană serioasă, cinstită, lucrul cel mai frumos care se poate spune este: ‘Este un muncitor’, este chiar unul care muncește, este unul care în comunitate nu trăiește pe spatele altora.”
„Munca, în miile sale forme, începând de la cea casnică, are grijă și de binele comun. Și unde se învață acest stil de viață harnic? Înainte de toate se învață în familie. Familia educă la muncă prin exemplul părinților: tata și mama care muncesc pentru binele familiei și al societății. În Evanghelie, Sfânta Familie de la Nazaret apare ca o familie de muncitori, și însuși Isus este numit ‘fiul tâmplarului’ sau chiar ‘tâmplarul’… Angajarea pentru muncă și viața spiritului, în concepția creștină, nu sunt deloc în contradicție între ele. Este important să înțelegem bine acest lucru! Rugăciunea și munca pot și trebuie să stea împreună în armonie, așa cum învață Sfântul Benedict. Lipsa muncii dăunează și spiritului, așa cum lipsa rugăciunii dăunează și activității practice.”
„A munci – repet, în mii de forme – este propriu persoanei umane. Exprimă demnitatea sa de a fi creată după chipul lui Dumnezeu. De aceea se spune că munca este sacră. Și de aceea gestionarea ocupației este o mare responsabilitate umană și socială… A provoca o pierdere de locuri de muncă înseamnă a provoca o mare daună socială. Eu mă întristez când văd că sunt oameni fără muncă, ce nu găsesc de muncă și nu au demnitatea de a duce pâine acasă. Și mă bucur mult când văd că guvernanții fac toate eforturile pentru a găsi locuri de muncă și pentru a căuta ca toți să aibă o muncă. Munca este sacră, munca dă demnitate unei familii. Trebuie să ne rugăm pentru ca să nu lipsească munca într-o familie.”
„Enciclica Laudato si’, care propune o ecologie integrală, conține și acest mesaj: frumusețea pământului și demnitatea muncii sunt făcute pentru a fi unite. Merg împreună amândouă: pământul devine frumos atunci când este muncit de om. Când munca se dezlipește de alianța lui Dumnezeu cu omul, când se desparte de calitățile lui spirituale, când este ostatecă numai logicii profitului și disprețuiește afectele vieții, deprimarea sufletului contaminează totul: și aerul, apa, iarba, hrana… Și consecințele lovesc mai ales pe cei mai săraci și familiile mai sărace. Organizarea modernă a muncii arată uneori o tendință periculoasă de a considera familia o piedică, o povară, pentru productivitatea muncii”, a observat Pontiful.
Familiile creștine, a mai subliniat el, „aduc pe teren fundamentele creației lui Dumnezeu: identitatea și legătura dintre bărbat și femeie, nașterea copiilor; munca ce face pământul familial și lumea locuibilă. Pierderea acestor fundamente este o treabă foarte gravă, și în casa comună sunt deja prea multe crăpături! Misiunea nu este ușoară. Uneori poate să li se pară asociațiilor de familii că sunt ca David în fața lui Goliat… dar știm cum s-a terminat provocarea aceea! Este nevoie de credință și de istețime. Dumnezeu să ne dea să primim cu bucurie și speranță chemarea Sa, în acest moment dificil al istoriei noastre, chemarea la muncă pentru a da demnitate nouă înșine și propriei familii.”
