Chiar și cei mai năpăstuiți pot da o mână de ajutor
29.08.2015, Roma (Catholica) - Pr. Carlos Oliviera este un tânăr preot argentinian în vârstă de 37 de ani, prieten al Papei Francisc. Trăiește la Buenos Aires, într-unul dintre cartierele mărginașe în care domnesc barăcile insalubre, cunoscute cu numele de „favelas” sau „baracopole”. Preotul este responsabilul unui centru de recuperare pentru tineri cu dificultăți, numit „Vatra lui Cristos”. În aceste zile, pr. Carlos Oliviera, pe care prietenii și cunoscuții îl cheamă simplu Charlie, a participat la câteva dintre întâlnirile organizate în cadrul Întâlnirii Prieteniei între Popoare, de la Rimini, organizat de Mișcarea eclesială catolică Comunione e Liberazione.
Pr. Oliviera a dat cu această ocazie un interviu pentru Radio Vatican, vorbind despre semnificația și însemnătatea creării unei comunități, mai ales în cartierele dezavantajate: „Se crede că Biserica, pentru faptul că este răspândită peste tot, are posibilitatea de a crea comunitate. Însă aceasta nu trebuie să se limiteze la ajutorarea aproapelui prin distribuirea de bani sau de bunuri care prisosesc. Comunitatea trebuie creată în mijlocul persoanelor aflate la periferia societății, care sunt afectate de diferite forme de marginalizare”.
„În misiunea noastră întâlnim tineri și tinere care ajung să trăiască pe propria piele efectele devastatoare ale marginalizării și să cunoască în mod direct semnificația singurătății absolute. Prin intermediul prieteniei, al activităților în comun și al timpului petrecut împreună, acești tineri ajung nu doar să facă parte din centrele noastre, ci și să îi ajute pe alți tineri de vârsta lor care se confruntă cu dificultățile, cu marginalizarea și cu singurătatea. Astfel, ei reușesc să înțeleagă că putem să îi dăm celuilalt o mână de ajutor chiar și atunci când ne aflăm noi înșine într-o situație disperată.”
„Biserica este prezentă în cartierele de barăci încă de la apariția acestora. Preoții sunt prezenți în aceste zone de mai bine de 40 de ani. Acest fapt, unit cu intensa sensibilitatea religioasă a locuitorilor din aceste cartiere, a făcut astfel încât Biserica să aibă un loc central în aceste cartiere mărginașe, întreaga viață a locuitorilor din favele trecând prin Biserică, căci și acțiunile de solidaritate, de asistență și de însoțire în parcursul existențial al celor marginalizați sunt de fapt legate de viața creștină. Desigur, constituirea unei comunități influențează asupra binelui comun, reprezentând din acest punct de vedere un aspect politic, dar nu în sensul unei politici de partid, ci al unei dimensiuni profetice, prin încercarea de a transforma în bine și a îmbunătăți structurile statale ale societății civile.”
