150 milioane de tineri din lume trăiesc în stradă
17.09.2015, Vatican (Catholica) - fiecare an, 1,2 milioane de tineri sunt victime ale traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă sau sexuale. Și populația mondială a tinerilor străzii este de 150 de milioane, din care 40% nu au locuință, în timp ce restul de 60% lucrează în stradă pentru a-și susține familiile. Iar 3 milioane sunt cei abandonați. Țările cele mai afectate de acest fenomen se află în America Latină și Africa centrală, cu cifre ridicate și în răsăritul Europei. Sunt datele furnizate de Cardinalul Antonio Maria Vegliò, președintele Consiliului Pontifical pentru Pastorația Migranților și Itineranților, la deschiderea simpozionului internațional pe tema pastorației străzii, care se desfășoară în Vatican în perioada 13-17 septembrie 2015.
Cardinalul a amintit că Papa Francisc a denunțat de mai multe ori „cu putere situațiile tragice în care sunt constrânși să trăiască copiii săraci”, încurajând la a se depune „orice efort pentru a-i ajuta pe bărbații, femeile și copiii făcuți sclavi, exploatați, abuzați ca instrumente de lucru sau de plăcere, adesea torturați și în mod trist mutilați”, și cerând responsabililor guvernelor și autorităților civile „să lucreze cu hotărâre pentru a îndepărta cauzele acestei ‘plăgi rușinoase'”.
Din partea sa, Cardinalul a repropus „Directivele pentru pastorația străzii”, cu care dicasterul, în 2007, a abordat în profunzime această temă. Este vorba despre „un fenomen global care în unele țări și regiuni a dobândit proporții crescânde, agravat de o serie de cauze între care sărăcia și migrațiile, destrămarea familiei, abuzul, violența familială, abandonul, maltratarea și tulburările sociale”. În consecință, tinerii străzii „sunt vulnerabili și cad adesea victime ale abuzurilor sexuale și ale prostituției, traficului de persoane, criminalității, drogurilor și violenței organizațiilor criminale”.
În plus, pastorația străzii privește o amplă gamă de persoane constrânse să trăiască în afara granițelor unei vieți familiale normale și a unei griji pastorale obișnuite. Situațiile lor particulare cer așadar abordări specifice și de asemenea mare flexibilitate. Se face referire și la „problema femeilor și fetelor implicate în cercul vicios al prostituției” și la „eliberarea lor”, o realitate complexă cu care trebuie să se confrunte Biserica. Cardinalul a arătat că „crescândele dezechilibre socio-economice, rețelele crimei organizate, practicile culturale nesănătoase, discriminarea și violența sunt câțiva dintre principalii factori” care contribuie la aceasta.
Cardinalul a subliniat apoi că situațiile sociale și tendințele politice corupte „constituie o provocare. Adesea egoiste și orientate pe profit, par a fi mai puternice decât bunăvoința noastră și decât eforturile noastre”. Concluzionând, Cardinalul a amintit că pentru Biserică, săracii și marginalizații „ocupă un loc special în misiunea sa evanghelizatoare și pastorală. Ea nu îi poate ignora și nici nu poate rămâne în tăcere în fața amenințărilor la adresa demnității și a drepturilor lor”. De aceea, „sper ca fiecare dintre voi să se implice în a fi glasul femeilor și al copiilor străzii, abandonați, exploatați și umiliți în demnitatea lor”.
